Vara trecută ne-am plimbat cu bebelușa pe cărări de munte, explorând pe îndelete satul Șirnea și zonele de poveste din jurul acestuia. Știam de Șirnea de ceva timp, totuși niciodată nu ne-am mobilizat să ajungem pe aici, preferând mai accesibilul Moieciu de Sus. Însă vara trecută ceva ne-a atras iremediabil aici, ca un magnet invizibil. Puținele cazări pe care le-am găsit pe internet erau toate indisponibile, dar până la urmă nu știu cum a reușit Silviu să se împrietenească la telefon cu un băiat din Șirnea, al cărui număr îl găsise pe internet, căutând cazări, discutând mai una, mai alta. Tipul, deși avea casa plină de oaspeți, ne-a chemat totuși la Șirnea, promițând că avea să găsească o soluție și pentru noi.
Nu suntem genul care să ne dăm peste cap căutând hoteluri impecabile de câteva stele, acum, că avem bebeluș. No way! Zic asta, pentru că atunci când am frunzărit netul după cazări, am citit pe undeva pe un site de travel un post al unor părinți pretențioși care s-au cazat la un hotel extrem de scump prin satul Peștera, aflat nu departe de Șirnea, recomandând voioși hotelul și altora. Nu e vorba că nu ar fi ok, dar să nu uităm faptul că puțini părinți își permit să petreacă weekendul într-un hotel de 4 sau 5 stele - iar scopul siteurilor de travel și parenting ar fi să promoveze lucruri accesibile unui număr cât mai mare de persoane, nu doar unor anumite categorii sociale privilegiate.
Noi suntem de părere că poți duce copiii în călătorii și altfel, fără să scoți sute de euro din buzunar pentru o simplă ieșire de weekend sau mii pentru o vacanță.
Noi suntem de părere că poți duce copiii în călătorii și altfel, fără să scoți sute de euro din buzunar pentru o simplă ieșire de weekend sau mii pentru o vacanță.
În fine. După conversația de la telefon cu băiatul din Șirnea, ne-am îmbarcat toți trei în Skoda noastră cea veche și mult încercată, pornind la drum cam în necunoștință de cauză. Șirnea ne-a întâmpinat cu un peisaj psihedelic și cu o primă surpriză: casele erau foarte răspândite, fiecare pe culmea ei de deal, iar drumurile nu erau amenajate. La început, am fost cam pierduți și nu prea știam încotro s-o apucăm. Noul nostru amic ne-a ghidat la telefon (care pierdea mereu semnalul) și astfel am ajuns la casa lui. Dacă ar fi fost să aterizăm pur și simplu în zonă, fără vreun contact anterior, cum ne stă în obicei, ne-ar fi fost destul de dificil să ne mișcăm și să ne prindem ce e de făcut.
Decupaje din Șirnea
Am fost plasați la sora băiatului din Șirnea și astfel am cunoscut-o pe doamna Mariana, în casa căreia am rămas până la urmă o săptămână întreagă, dublu față de cât ne planificaserăm. În zilele următoare ne-am preumblat de colo colo, am vizitat satele de prin împrejurimi: Peștera, Măgura, Dămbovicioara, Ciocanu. Am ajuns și la Prăpastiile Zărneștilor. Ne-am bucurat de peisajele superbe, am colindat pe jos sau cu mașina dealurile decupate parcă din basme. Desigur, am început să visăm la propria căbănuță în zonă și să întoarcem pe toate părțile posibilitățile de a realiza așa ceva. Am mâncat caș proaspăt și am băut în cantități considerabile lapte, pe care acasă nu prea îl consumăm, dar care la Șirnea a devenit un fel de apă pentru noi. Am cules plante medicinale și am luat dealurile la pas. Am urmărit Perseidele, pe 12-13 august și ne-am holbat fascinați la Calea Lactee, de o vizibilitate perfectă. Seară de seară, după ce adormeam fetița, stăteam pe butucii din curtea doamnei Mariana, aflați sub un brad, uitându-ne la stele și visând cum să ne clădim un viitor mai liniștit și mai apropiat de natură. Pe post de cadouri de zilele noastre, am zburat cu parapanta undeva lângă Brașov, la Săcele. Aș repeta oricând experiența asta de zbor, capabilă să oprească timpul în loc, pe care aș recomanda oricui să o încerce măcar o dată în viață.
Satul Peștera
În Șirnea nu există magazine, din fericire am fost preveniți la telefon de noul nostru prieten și am venit cu ceva provizii. Cazarea a fost una fără pretenții. I-am plătit doamnei Mariana 60Ron/noapte (pentru două camere ocupate!), am avut lenjerii curate, mobilier minim și acces la toaletă proprie. Am primit gratis o grămadă de alimente: ouă de casă, caș, zacuscă, lapte, ciorbă din legumele crescute în curte, mămăligă cu brânză și smântână. Doar așa, pentru că am avut norocul să dăm de o gazdă nemaipomenită. Ne-am mai făcut și noi păstrăv cu legume pe grătarul din curte, am mai gătit câte o mâncărică și cam așa am rezolvat cu mesele. În septembrie am revenit la Șirnea, pentru ediția de toamnă – plănuim să mai facem o tură și în octombrie, dacă vremea ne va permite.
Sfatul meu: mergeți într-o explorare a zonei, încercați să intrați în vorbă și să vă împrieteniți cu oamenii locului, cazați-vă în casele lor, povestiți cu ei, bucurați-vă de aerul tare de munte (Șirnea este satul aflat la cea mai înaltă altitudine din România) și stați așa, fără să faceți mare lucru. Baterii încărcate garantate!
Ediția de toamnă, cu brândușe
Prin Cheile Zărneștiului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu