Go with the wind in Thailand

Baietii astia cu pielea bronzata de soarele si vanturile oceanice sunt cam cele mai tari personaje pe care le-am cunoscut in Thailanda. Au varste cuprinse intre 20 si 25 de ani. S-au nascut si au copilarit in diverse orase din aceasta tara, dar au plecat de acasa si sunt pe cont propriu de pe la 14-15 ani.

De ani buni sunt stabiliti in legendara insula Ko Phi Phi, una dintre cele mai populare destinatii din Thailanda. Personal, m-am dus in aceasta insula pentru a face observatie antropologica si pentru ca banuiam ca este un fel de ”vama veche internationala”, un loc unde turismul si infrastructura aferenta s-au dezvoltat haotic; m-a interesat sa observ in ce fel arata acest proces pe un alt continent. In fine, o sa scriu despre asta mai tarziu.

In 2004, fix a doua zi dupa Craciun, cand insula era plina ochi de tineret si alti turisti, tsunami-ul a lovit nemilos si a distrus cam tot, inclusiv o sumedenie de vieti omenesti . Chuck, al doilea baiat din dreapta (si cel mai in varsta, 25 de ani) spune ca si-a pierdut o parte din rude atunci - tineri care, ca si el, aveau joburi pe insula. De altfel, din discutiile purtate cu diversi rezidenti, se poate spune ca fiecare a pierdut atunci pe cineva. Valabil si pentru turistii aflati la acea data pe insula.

Revenind la tinerii din fotografie: marea parte din zi si-o petrec pe barca si pe ocean, organizand excursii de o zi pentru turisti. Noaptea, fac showuri de foc pe plaja. Acesta este modul in care isi petrec viata si isi castiga existenta de cativa ani.

Am luat si noi o excursie de zi in jurul insulei PhiPhi, avand astfel ocazia sa ne imersam timp de cateva ore in lumea calma si simpla a acestor baieti. Desi vocabularul lor in engleza era limitat, barierele lingvistice nu au constituit o problema. O zi intreaga am ras, am facut baie impreuna, am vorbit, am privit marea si apusul soarelui.

Mi se parea amuzant faptul ca o barca intreaga plina cu adulti si oameni seriosi se afla in mijlocul oceanului, practic la mana unor ”copii”, care insa cunosteau apele ca in palma.

In final, pot spune ca, mult mai mult decat locurile vizitate, bucuria acestei intalniri, comunicarea simpla si emotionanta de care am avut parte vor ramane experiente memorabile care cu siguranta vor rezista in noianul de amintiri si imagini pe care il alcatuiesc calatoriile.

Sawadee!