Au existat aproximativ 300 de lagare ale mortii, denumite ”killing fields”, raspandite pe intreg teritoriul tarii. Cei masacrati erau ”dusmanii” regimului, intelectuali si tarani laolalta, purtand vini fictive si inventate. Au fost omorati inclusiv bebelusi, sub sloganul lansat de Pol Pot, conform caruia ”raul trebuie eliminat din radacina” si sub justificarea ca, daca sunt lasati sa traiasca, vor cauta sa se razbune mai tarziu, ceea ce era ”de evitat”. Un alt slogan era: ”Mai bine sa omori un om nevinovat decat sa ratezi un dusman”.
De regula, daca era omorat un membru dintr-o familie, erau omorati si restul membrilor, ca sa nu existe razbunari ulterioare. Toti acesti oameni nu au fost omorati cu gloante (erau prea scumpe), ci cu bete de bambus, bate, topoare, cutite, cioturi de palmier - si aruncati la gramada in gropi comune. Altii au murit in lagarele de munca fortata.
Totodata, Pol Pot a ordonat evacuarea tuturor oraselor, avand obsesia de a desfiinta cu totul urbanitatea si de a crea o societate exclusiv agrara.
Dupa toate grozaviile comise, regimul khmerilor rosii a ramas in putere inca vreo 20 de ani, ei fiind recunoscuti ca lideri oficiali ai Cambodgiei de catre marile puteri si avand inclusiv un loc in Natiunile Unite.
Pol Pot a mai trait mult si bine, o vreme fiind refugiat in jungla. A murit in 1998, otravit, in timp ce se afla in arest la domiciliu. Conform ghidului audio, care mi-a furnizat toate informatiile astea la fostul camp de executie vizitat, ”he had a good life”.
Restul e istorie...o istorie care isi arunca antenele pana in prezent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu