marți, 20 decembrie 2016

Părinteala - jurnal al ieșitului în oraș

Făceam ieri sinteza zilei: de când nu am mai ieșit la un party sau la un concert. Pai ultimele concerte la care am mers au fost la Bucharest Green Sounds, la final de august (o ediție cam foarte obosita). Ultima data (si prima postmaternitate) am fost intr-un club acum foarte multe luni, la un drum n bass. Asa ca in weekendul asta am zis ca orice ar fi, valea pe afara, looking for a Saturday night fever - ultima șansa pe 2016. Am lăsat copilul in duioasa companie paternă si am întins-o.

Am avut pe lista 2 variante: Indica Dub organizat de Kaya Foundation la Club Fabrica si concert Baba Commandant la Kran. A câștigat Indica Dub, data fiind apropierea de casa, desi mi-as fi dorit foarte mult sa ajung si la concert, fiind o veche fana a muzicii africane, pe care o prinzi prin Bucuresti de la rar spre deloc.

Speram cumva sa pot ajunge la ambele dar nu s-a legat, nici nu aveam energie de alergat dintr-o parte in alta. La Fabrica, prima ora cu Indica Dub a fost pe alocuri cam monotona, dar apoi omul si-a intrat bine in film, la fel si publicul, iar vibrația colectivă s-a ridicat.

Întotdeauna am perceput ca pe o mare bucurie & onoare sa poti vedea/asculta live la tine in oras artiști care vin din cu totul alte culturi muzicale si spatii. Deci big up pentru organizatori! Iar pentru mine sfera afro si cea jamaicana, cu toate derivatele lor, au fost si ramân super speciale. Neverending love!💛🎵💚🌀

O scurta paralela, chiar daca nu am ajuns la Baba Commandant: scriind aceste rânduri îmi aduc aminte cu maxima plăcere (dar si cu nostalgie, pentru ca nu am mai ajuns de multi ani) de locul unde am luat contact prima data cu muzica africana live: festivalul de world music organizat anual in Sines, Portugalia. Am mers câțiva ani la rând, in perioada 2005-2009. Privind retrospectiv, îmi dau seama ca festivalul asta ținut pe malul oceanului (just pure bliss for me💗) a fost una dintre cele mai tari chestii din viața mea, un generator puternic de super momente, amintiri, timp de calitate si cultura muzicală. Nu stiu cat de mult a crescut in ultimii ani sau daca s-a schimbat atmosfera, dar perioada in care l-am frecvent alături de amicii din acei ani a fost pur si simplu magica. Oricum, îmi doresc mult sa ajungem acolo si cu Noria.

In rest, pe la Fabrica, m-am întâlnit cu A, mama unui băiețel de 3 ani, care îmi povestea entuziasmata ca in sfârșit băiețelul a ajuns in acel moment al vieții in care doarme toata noaptea iar ea poate sa iasă liniștita, finally, fara sa mai frece telefonul din 5 in 5 minute. "Acum poate îți vine ideea sa mai faci altul, numero due, si o iei de la capăt", glumesc eu. "Aaa nuu, e foarte ok asa :))", zice ea. "Foarte ok asa și la mine :))", zic eu.

Deci cool, mai am de așteptat încă un an, ca sa nu mai frec îngrijorată telefonul din 5 in 5 minute :))

Cine zice ca părinții nu au nevoie de distracție? Au, ca de aer...
Va urma.
#parinti

 Sines, Portugalia

 Sines, scena mare din castel - Sines World Music Festival

 Campingul din Sines

 Festival vibes, Sines

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu