tag:blogger.com,1999:blog-89470121493546812072024-02-20T22:05:37.508-08:00febra vieţiiAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.comBlogger40125tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-26020312858801835102017-08-27T14:45:00.001-07:002017-08-27T14:45:58.903-07:00Kinder Trips Salut. Începând din mai 2017 postez pe noul meu site <a href="http://www.kindertrips.com/">www.kindertrips.com</a>. Nu voi mai utiliza acest blog.<br />
<br />
Mă puteți citi acolo!Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-32778867954649353432016-12-20T03:28:00.000-08:002016-12-20T03:29:55.831-08:00Părinteala - jurnal al ieșitului în orașFăceam ieri sinteza zilei: de când nu am mai ieșit la un party sau la un concert. Pai ultimele concerte la care am mers au fost la Bucharest Green Sounds, la final de august (o ediție cam foarte obosita). Ultima data (si prima postmaternitate) am fost intr-un club acum foarte multe luni, la un drum n bass. Asa ca in weekendul asta am zis ca orice ar fi, valea pe afara, looking for a Saturday night fever - ultima șansa pe 2016. Am lăsat copilul in duioasa companie paternă si am întins-o.<br />
<br />
Am avut pe lista 2 variante: Indica Dub organizat de Kaya Foundation la Club Fabrica si concert Baba Commandant la Kran. A câștigat Indica Dub, data fiind apropierea de casa, desi mi-as fi dorit foarte mult sa ajung si la concert, fiind o veche fana a muzicii africane, pe care o prinzi prin Bucuresti de la rar spre deloc.<br />
<br />
Speram cumva sa pot ajunge la ambele dar nu s-a legat, nici nu aveam energie de alergat dintr-o parte in alta. La Fabrica, prima ora cu Indica Dub a fost pe alocuri cam monotona, dar apoi omul si-a intrat bine in film, la fel si publicul, iar vibrația colectivă s-a ridicat.<br />
<br />
Întotdeauna am perceput ca pe o mare bucurie & onoare sa poti vedea/asculta live la tine in oras artiști care vin din cu totul alte culturi muzicale si spatii. Deci big up pentru organizatori! Iar pentru mine sfera afro si cea jamaicana, cu toate derivatele lor, au fost si ramân super speciale. Neverending love!💛🎵💚🌀<br />
<br />
O scurta paralela, chiar daca nu am ajuns la Baba Commandant: scriind aceste rânduri îmi aduc aminte cu maxima plăcere (dar si cu nostalgie, pentru ca nu am mai ajuns de multi ani) de locul unde am luat contact prima data cu muzica africana live: festivalul de world music organizat anual in Sines, Portugalia. Am mers câțiva ani la rând, in perioada 2005-2009. Privind retrospectiv, îmi dau seama ca festivalul asta ținut pe malul oceanului (just pure bliss for me💗) a fost una dintre cele mai tari chestii din viața mea, un generator puternic de super momente, amintiri, timp de calitate si cultura muzicală. Nu stiu cat de mult a crescut in ultimii ani sau daca s-a schimbat atmosfera, dar perioada in care l-am frecvent alături de amicii din acei ani a fost pur si simplu magica. Oricum, îmi doresc mult sa ajungem acolo si cu Noria.<br />
<br />
In rest, pe la Fabrica, m-am întâlnit cu A, mama unui băiețel de 3 ani, care îmi povestea entuziasmata ca in sfârșit băiețelul a ajuns in acel moment al vieții in care doarme toata noaptea iar ea poate sa iasă liniștita, finally, fara sa mai frece telefonul din 5 in 5 minute. "Acum poate îți vine ideea sa mai faci altul, numero due, si o iei de la capăt", glumesc eu. "Aaa nuu, e foarte ok asa :))", zice ea. "Foarte ok asa și la mine :))", zic eu.<br />
<br />
Deci cool, mai am de așteptat încă un an, ca sa nu mai frec îngrijorată telefonul din 5 in 5 minute :))<br />
<br />
Cine zice ca părinții nu au nevoie de distracție? Au, ca de aer...<br />
Va urma.<br />
#parinti<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIU7T4SyJJmTiWHV0eSl6dJ4vSGdXXySgP1VMLd2PmhtslrahN6LUjos-_4LytnjoTFxyCY30D-2c3b9LnaTvAKHoZ6zr8ARENi5HoVvz43TTtY243S10jHVkE20mKaRQQBzE7DqnzvdeZ/s1600/P1060776.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIU7T4SyJJmTiWHV0eSl6dJ4vSGdXXySgP1VMLd2PmhtslrahN6LUjos-_4LytnjoTFxyCY30D-2c3b9LnaTvAKHoZ6zr8ARENi5HoVvz43TTtY243S10jHVkE20mKaRQQBzE7DqnzvdeZ/s640/P1060776.JPG" width="640" /></a></div>
<i> Sines, Portugalia</i><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfnDOksfZXflIuxQcb6_oDxxBXxaB3kTe-6hBryiRATFCd05rZ59LzZtr0OThor1gMMuV7oYpPoP_cggGfTbwvebxd5eNiSPKG8dU9CifQkYVoQw1K2q5Ohz_aJ7zFmKZMYhVkYl0EIRKE/s1600/P1060804.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfnDOksfZXflIuxQcb6_oDxxBXxaB3kTe-6hBryiRATFCd05rZ59LzZtr0OThor1gMMuV7oYpPoP_cggGfTbwvebxd5eNiSPKG8dU9CifQkYVoQw1K2q5Ohz_aJ7zFmKZMYhVkYl0EIRKE/s640/P1060804.JPG" width="640" /></a></div>
<i> Sines, scena mare din castel - Sines World Music Festival</i><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjH4mjZZ4DpocXt14rArC7Zyt-JSvhRMBJfH0w8gH8GqIOvY4xXqzKMKwyApiH49BxCYGWo-ilLIeMt58MkzRtVCeZeCLZp_TdKJLlq96s3hHvlsDKadhoNIM3fbGWyazgbMmzQF61Mj0gY/s1600/Picture+212.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjH4mjZZ4DpocXt14rArC7Zyt-JSvhRMBJfH0w8gH8GqIOvY4xXqzKMKwyApiH49BxCYGWo-ilLIeMt58MkzRtVCeZeCLZp_TdKJLlq96s3hHvlsDKadhoNIM3fbGWyazgbMmzQF61Mj0gY/s640/Picture+212.jpg" width="640" /></a></div>
<i> Campingul din Sines</i><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilFXKT0Q7wOX-L-vgfLHCIbTXGX76b3awj1OVxFFmcJ24vhRc8ToKPCa_bTeCdFDBJfaF0IDC6o1geJNlXkMvQ_yLepgWAvI6oRCpl8eNkOdLKAi6fw5FUjGrmV1L2FTo6PGrhBTU027Rm/s1600/Picture+229.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilFXKT0Q7wOX-L-vgfLHCIbTXGX76b3awj1OVxFFmcJ24vhRc8ToKPCa_bTeCdFDBJfaF0IDC6o1geJNlXkMvQ_yLepgWAvI6oRCpl8eNkOdLKAi6fw5FUjGrmV1L2FTo6PGrhBTU027Rm/s640/Picture+229.jpg" width="640" /></a></div>
<i> Festival vibes, Sines</i><br />
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-54049925318334544042016-11-15T09:45:00.000-08:002016-11-15T09:45:03.735-08:00Calatorii de septembrie - mini-jurnalKinder Trips, jurnal de septembrie: am inceput toamna printr-o incursiune de cateva zile in Bulgaria, in Kavarna, punct din care am explorat si alte locuri, cum ar fi golful Bolata, farul & plaja din Shabla, crescatoria de midii de la Dalboka. Sper sa gasesc timp pentru un articol despre toate aceste locuri, plus altele pe care le-am mai vazut prin Bulgaria.<br />
<br />
In drumul inapoi spre tara ne-am oprit o zi intreaga in Krapetz, unde am fi vrut sa mai ramanem 1-2 nopti, dar din pacate nu am gasit nici o camera libera in tot satul! Nu ne-am fi imaginat asa ceva (Krapetz parca era satucul ala mic si anonim, in care merg doar cunoscatorii, right?), drept pentru care nu aveam nici cortul la noi, dar asa a fost sa fie. Astfel, am petrecut o zi intrega pe plaja generoasa si calma din Krapetz, dupa care am ridicat ancora si seara am pornit direct spre Bucuresti.<br />
<br />
Am crezut ca aceasta a fost ultima iesire la mare pe anul acesta, ne si luasem ramas bun de la ea, dar nu a fost sa fie asa :) Zilele au fost neobisnuit de calde in prima parte a lunii septembrie iar marea ne tot chema inapoi. Drept pentru care am mai facut o tura in locul de suflet dar pe care l-am evitat toata vara: 2 Mai.<br />
<br />
Aici s-au intamplat cateva lucruri minunate: in primul rand, apa era extraordinar de calda pentru aceasta perioada iar plaja emana liniste si pace, cum rar prinzi prin 2 Mai; apoi Noria, fetita noastra, jucandu-se la malul marii, a gasit o sticluta cu un mesaj scris in rusa: "ca sa nu fie mai rau, trebuie sa-i iubesti pe toti"; si o alta chestie – au venit lebede albe la malul marii, care au stat indelung si au interactionat cu cei prezenti. Asadar, acesta a fost adevaratul „goodbye” de la mare. Speram sa ne revedem pe meleaguri asiatice, la inceputul anului 2017.<br />
<br />
Urmeaza o excursie de cateva zile la Brasov, cu treaba, dupa care in octombrie vom merge toti trei in Berlin, pentru o saptamana, unde vom vizita niste prieteni. Avem ceva emotii, pentru ca va fi primul zbor al Noriei.<br />
<br />
Kindertrips va doreste o toamna frumoasa, cu cat mai multe calatorii. Always travel!<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjx6B9UkHhcvQR_yeP8F_FtpyzhiVjjhosUpf78hy9R2wj2hQoCfN5TcCCm74_lSJd_BIjtVWWHRoYOwdfDbbkG7jVH3IgQcaVIUCVyqftkDI2ZwZzJhc1xjrnanNeMdCKOQyNpeo8ILerV/s1600/14362484_1686117755039398_2618056149204014103_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjx6B9UkHhcvQR_yeP8F_FtpyzhiVjjhosUpf78hy9R2wj2hQoCfN5TcCCm74_lSJd_BIjtVWWHRoYOwdfDbbkG7jVH3IgQcaVIUCVyqftkDI2ZwZzJhc1xjrnanNeMdCKOQyNpeo8ILerV/s640/14362484_1686117755039398_2618056149204014103_o.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjafBy7LF5VZBSQiL_ONDYFfk6vFp9StlJ3ijn8NCV5O3KKmJ9GBmxIaJMnhmCsKVIAByvEJUUbPuPU21YzyufYhXcNzF9jF-rmIH08CUu6JrTQHgLcBy7wMw9WNpmpUqXtAx3VjDEl7Qkr/s1600/14368907_1686117745039399_9141831549402412956_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="478" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjafBy7LF5VZBSQiL_ONDYFfk6vFp9StlJ3ijn8NCV5O3KKmJ9GBmxIaJMnhmCsKVIAByvEJUUbPuPU21YzyufYhXcNzF9jF-rmIH08CUu6JrTQHgLcBy7wMw9WNpmpUqXtAx3VjDEl7Qkr/s640/14368907_1686117745039399_9141831549402412956_n.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsLI44B9c3In_yk7mJS226sj1TDS3ZhQnoOgoclaCVzwapZrzrzp3p-vw6Ne0ZHG-PeMHVM_9mY_aevttfUp_RH_rUOG6-aJyVSJUWkHo7ZDjmjD5prCjP7O0TwuK-UNfCdeDi7k-xC4o0/s1600/14372442_1686117751706065_6546540854303596885_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsLI44B9c3In_yk7mJS226sj1TDS3ZhQnoOgoclaCVzwapZrzrzp3p-vw6Ne0ZHG-PeMHVM_9mY_aevttfUp_RH_rUOG6-aJyVSJUWkHo7ZDjmjD5prCjP7O0TwuK-UNfCdeDi7k-xC4o0/s640/14372442_1686117751706065_6546540854303596885_o.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh89LpjFr4l4AKCl5n0bVxSfiUpVq08hCcBn2DI4HyZrGfNtJ3FAVMCwHR9LoyqFIitrYq9FYwUusTTNlmvOtQNZgBMig-asoS04pqVMwNPZWCiVPq18hzqwijyenNpUUwaAek-5WDIWQDj/s1600/14409905_1686117815039392_1494183685686925944_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh89LpjFr4l4AKCl5n0bVxSfiUpVq08hCcBn2DI4HyZrGfNtJ3FAVMCwHR9LoyqFIitrYq9FYwUusTTNlmvOtQNZgBMig-asoS04pqVMwNPZWCiVPq18hzqwijyenNpUUwaAek-5WDIWQDj/s640/14409905_1686117815039392_1494183685686925944_o.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6eL45rmcCmE35Ci41INi_qauEgKKpMygper3dimMupXS_mHWdU7x2KwOfryJJkvOQ8xqK6U5dy1HvYXK1389Cd4Zqjb6GxGCxLGDkT-foPHH3o9ZJjoFsa3nOD9jA0wpFg7fkmwWDKumD/s1600/14425538_1686117841706056_4411928180724869689_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6eL45rmcCmE35Ci41INi_qauEgKKpMygper3dimMupXS_mHWdU7x2KwOfryJJkvOQ8xqK6U5dy1HvYXK1389Cd4Zqjb6GxGCxLGDkT-foPHH3o9ZJjoFsa3nOD9jA0wpFg7fkmwWDKumD/s640/14425538_1686117841706056_4411928180724869689_o.jpg" width="640" /></a></div>
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-88958615670889082332016-11-15T09:35:00.003-08:002016-11-15T09:37:27.087-08:00Despre urbanismul "grassroots"Acest <a href="http://www.failedarchitecture.com/why-the-pop-up-hype-isnt-going-to-save-our-cities/" target="_blank">articol</a> pune punctul pe i într-o chestiune care mă frământă demult: ce șanse are urbanismul de tip ”pop up”, ”de jos în sus”, ”grassroots” sau numit metoforic ”acupunctură urbană” să schimbe cu adevărat actuala paradigmă, să genereze o mișcare socială inclusivă, capabilă să acționeze asupra felului în care relaționăm cu orașele și producem spațiul urban.<br />
<br />
Ei bine, articolul ăsta zice pe șleau: n-are nici o șansă, atâta timp cât cei care inițiază abordări alternative ale spațiilor urbane nu se unesc și nu reușesc să formeze o mișcare puternică și atenție, politică! În lipsa unei astfel de mișcări, toate intervențiile urbane rămân cazuri relativ izolate, care acționează doar local și schimbă în bine lucrurile pentru un număr mic de oameni – oricât ar fi ele de reușite, inovative și cu potențial de replicare.<br />
<br />
Da, astfel de proiecte pot să propună, să testeze, să structureze și să consolideze diverse instrumente de lucru în/cu spațiul urban & diversele comunități care îl populează, dar sunt mari șanse ca foarte puține persoane să preia și să utilizeze în mod activ astfel de instrumente. Dacă vrem ca practicile alternative urbane să ajungă la cetățeanul obișnuit, care să le pună în aplicare în mod concret, este nevoie de foarte multă muncă de organizare comunitară, ori aici se cam rupe filmul de multe ori, pentru că puțină lume e dispusă să se bage în treaba asta. De ce? Pentru că organizarea comunitară, o chestie super tare de altfel, poate fi în același timp un proces dificil și istovitor. Este mult mai lejeră poziția de inovator care pilotează și experimentează/testează practici de intervenție în mediul urban, propunându-le apoi altora pentru multiplicare. Doar că de cele mai multe ori, tind să cred că, pur și simplu, ele nu se multiplică, așa, de la sine și neîmpinse de la spate.<br />
<br />
Pe de altă parte, grupurile de inițiativă civică auto-organizate (adică acele grupuri care chiar fac organizare comunitară) se construiesc adeseori (dar nu exclusiv) în jurul unor probleme urgent de rezolvat – cu alte cuvinte, oamenii se activează mai ales atunci când ceva le amenință în mod indirect (sau chiar direct) ograda extinsă (casă, stradă, cartier etc), dar nu se activează neapărat pentru a preveni eventuale probleme, pentru a utiliza instrumente de activare urbană anterior testate de alții, pentru a-și face, pur și simplu, orașul un mediu mai plăcut sau pentru a căpăta putere de decizie, adică putere politică.<br />
<br />
În afară de aspectele menționate mai sus, mai este încă un lucru – după mine ingredientul cel mai important care împiedică coagularea unor forțe care să aibă ceva de spus în ceea ce privește modelarea spațiului urban în peisajul local din România: faptul că actorii preocupați de urbanismul participativ (mă refer aici la ONGuri și diverși experți, nu la grupurile civice) sunt mai degrabă focusați pe propria afirmare și recunoaștere publică, pe evidențierea propriilor metode de lucru și doar adiacent pe clădirea și mai ales MENȚINEREA unor punți de legătură cu alți actori. Așadar, toate inițiativele rămân cumva individuale, în cele din urmă, fără prea multă putere de a genera și consolida o nouă paradigmă, care să reușească să producă schimbare la nivel politic sau de politici publice.<br />
<br />
Stefan Ghenciulescu rezuma treaba asta într-un articol mai vechi: ”Deci ești într-o permanentă luptă. Uneori eliberezi strada ca să ți-o fure altcineva. Fără nivelul macro, nu stai decât să faci chestii mici, funky, dar care nu au niciun viitor. Dacă rămâi doar la nivel macro, instituțional, nu faci de fapt nimic, pentru că nu ajungi să faci lucrurile concrete, să testezi. Asta e o problemă generală pe scena culturală românească, pentru că încă nu-i nimic care să lege planurile și să garanteze cât de cât un viitor pentru toate chestiile astea mici.”<br />
(<a href="http://www.scena9.ro/article/cum-deschidem-bucurestiul">http://www.scena9.ro/article/cum-deschidem-bucurestiul</a>)<br />
<br />
Visăm la rețele de interese comune în domeniul urban, ai căror membrii să acționeze atât individul cât și colectiv, dar mai ales complementar, însă în realitate ne vine greu să ne asumăm până la capăt responsabilități, să lucrăm unii cu alții sau pur și simplu să înțelegem mecanismul lucrului împreună, al felului în care se împart responsabilitățile, al faptului că fiecare rol dintr-o echipă contează și că, în proiecte, toate lucrurile, activitățile și rolurile sunt la fel de importante. E și normal, având în vedere că în școala românească exercițiul lucrului în echipă e o specie rară sau chiar dispărută din capul locului, la fel ca și aprecierea meritelor celorlalți.<br />
<br />
Colac peste pupăză, vine și competiția pentru finanțări și granturi, acaparată, așa cum îmi zicea cineva mai demult, de logica individualistă și competitivă a pieței. Astfel încât activează fiecare pe pielea lui, încercând să atragă propriile granturi și simțind din plin greutatea gestionării multiplelor roluri care îi revin, sau, cel mult, în cadrul unor gășculițe care reușesc cumva să împartă diverse resurse.<br />
<br />
Concluzia: perpetuăm în cadrul așa zisei societăți civile aceleași stereotipuri din restul societății, pe care am vrea să le vedem schimbate. Ne dorim să vedem în jur mai multă solidaritate, dar ahh ce greu e să manifești tu însuți solidaritate, sub diverse forme, în diverse contexte sociale, în cadrul propriei bresle sau față de alte realități urbane, ca să re-ajung de unde am pornit.<br />
<br />
Cu toate acestea, îmi păstrez încă speranța că suntem pe drumul cel bun, că fiecare are lecțiile lui de învățat, experiențe prin care trebuie să treacă pentru a dobândi o perspectivă mai largă și mai generoasă asupra felului în care funcționează lumea (împreună) și în care se produce transformarea (anevoioasă) socială. Și că toate inițiativele răzlețe de intervenții în spațiul urban reprezintă etape în procesul complex de generare și consolidare a unei noi paradigme, care să chestioneze felul în care ne producem orașele, care să aducă un suflu nou, compus din acțiune și inspirație, deopotrivă, și care să capete, la un moment dat, puterea bulgărelui de zăpăda care se rostogolește într-o avalanșă.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-20528706828953191632016-11-15T08:57:00.000-08:002016-11-15T08:57:43.955-08:00Despre somnul intrerupt al mamelor si nu numaiAm de ceva timp in cap postarea asta, mai ales dupa niste discuții in contradictoriu prin Berlin, in urma cărora mi-am clarificat mai bine ceea ce am de spus.<br />
<br />
Datorită faptului ca am ales sa o alăptez pe Noria minim 2 ani (pana la adânci batrâneți, cum se hăhăie fără rost unii), am ajuns sa experimentez de voie si de nevoie somnul polifazic.<br />
<br />
Ce presupune somnul asta polifazic: nu mai dormi încontinuu timp de 7-9 ore, asa cum se procedează in mod obișnuit, ci dormi intrerupt, in reprize, cu pauze mai lungi sau mai scurte. La început chestia asta te epuizează complet, dar dupa un timp reusesti sa sari peste primele faze light ale somnului si sa intri direct in faza REM (faza cu adevărat odihnitoare a somnului). Cand atingi punctul asta, chiar daca ai un somn intrerupt, ajungi totuși sa te odihnești si sa funcționezi in orele in care ești treaz, uneori la o capacitate superioară fata de cum erai inainte.<br />
<br />
Vineri pe 28 octombrie s-au împlinit 20 de luni de cand nu am mai dormit o noapte legată. Pot spune ca, pentru mine, cel mai mare șoc al maternității a fost deprivarea de somn, pe care am resimțit-o puternic in primele luni si pentru care nimic nu m-a pregătit inainte.<br />
<br />
Auzeam poveștile cu "nu o sa mai dormi la fel", "copilul nu o sa va dea voie sa dormiți", dar nu îmi puteam imagina ce înseamnă, din punct de vedere psihic si fizic. Eram o persoana care nu prea mai funcționa daca nu avea parte de un somn bun si neîntrerupt, ba chiar lipsa somnului ma făcea arțăgoasa si ursuză. Cu atât mai mare a fost șocul de la începutul părintelii. Peste faza cu acceptat si internalizat faptul ca ni s-a schimbat viața radical si ca urma sa avem un "job" 24 din 24, fără prea mult loc pentru libertăți personale, am trecut relativ repede si am început sa învățam sa crestem impreuna cu noua ființa. Dar peste faza cu deprivarea de somn nu am reușit sa trec chiar asa ușor, a durat luni întregi...<br />
20 de luni mai târziu, pot spune ca am dezvoltat diverse mecanisme prin care gestionez in mod mulțumitor situația (ceva ce mi s-ar fi părut inimaginabil inainte de Noria), unul din ele fiind odihna profunda in reprizele scurte de somn. Nu iese întotdeauna, dar de cele mai multe ori da. Mi-o dau cu REM, cum ar veni :)).<br />
<br />
Iar starea din timpul orelor de trezie este un soi de zombie-hood, dar, culmea, caracterizat de claritate mentală, care îți permite sa te aduni rapid si sa derulezi fara mult efort diverse procese prin creier.<br />
Se vehiculează ideea ca alde Tesla sau Leonardo da Vinci, si alții, erau practicanți ai somnului polifazic. Or fi știind ei ce știau, daca alegeau benevol sa se pună in astfel de situații. La fel si strămoșii noștri, presupun, care dormeau tot in ture.<br />
<br />
Deci iată ca pana la urma se poate coabita si cu ceva atât de înfricoșător si profund inconfortabil precum deprivarea de somn (folosită inclusiv ca metoda de tortura, ca sa știm mai clar despre ce vorbim), ba chiar poți sa transformi toata treaba intr-un fel de avantaj, ajungand sa ai mai mult timp la dispoziție si sa procesezi mai rapid diversele informații.<br />
<br />
Nu înseamnă ca nu sunt deloc obosita sau ca nu am am din cand in cand momente de epuizare (cel puțin la început a fost crâncen), dar nah, per ansamblu am învățat sa funcționez (si) asa.<br />
<br />
Așadar, atunci cand o sa ma mai auziți spunând ca nu am mai dormit legat de nush cat timp pentru ca o alăptez pe Noria, nu, nu e ceva atât de naspa, si nu, nu sunt stresată sau terminata cum se grăbesc unii sa tragă concluzia si nu, nu ar trebui sa renunț la alăptat asa cum mi se tot vehiculează, adică la robinetul de beta-endorfine al copilului, pe care pur si simplu nu pot sa i-l tai, sperand ca-mi va fi mie mai bine - bine este intr-o mare măsura, oricum, si nu frate, nu pot sa-i iau copilului endorfina de la gura, pentru ca nu pot.<br />
<br />
It's just a fact. Pe care-l povestesc lejer asa, oricui, pentru ca asta e realitatea mea de acum, iar ultimul lucru pe care vrei sa-l auzi sunt sfaturile de genul "da de ce nu renunți, daca e asa hardcore pentru tine?". E un hardcore îmblânzit, cu care am învățat sa trăiesc, la fel ca atâtea alte mame.<br />
<br />
Poate nu e un subiect obișnuit si lejer de conversatie, sau ușor de explicat, asa cum in general provocările parentingului ramân subiecte destul de tabu (mai ales pentru mame), pentru ca nu-i asa, ce poate fi mai minunat pentru o femeie decât sa devină mama, adică o femeie împlinita, care pluteste pe norișorii roz & pufoși ai maternității (puff, puff, puff ☁️☁️☁️), unde totul e (mai mult decât) perfect, nu e loc de greutăți, plangaciuni si reflecții oneste asupra intregii palete de sentimente & experiențe venite la pachet odată cu aceasta aventura. Sigur, or fi unele cazuri in care se întâmpla sa fie totul lapte si miere, deși peste 90% din mamele cu care am mai discutat au semnalat diverse greutăți întâmpinate, adeseori aceleași.<br />
<br />
Sincer, m-ar fi ajutat mult sa aud despre toate fatetele maternitatii inainte de naștere, dincolo de banalul si inexpresivul "e greu, da e si frumos". Analizate si din punct de vedere al societății contemporane, care contribuie din plin la insingurarea si deprimarea tinerilor părinți, calcand in picioare vechiul "it takes a whole village to raise a child", cu atât mai bine. Nu zic acum ca tot ce a fost cândva demult era perfect si ca ar trebui sa "ne întoarcem la valorile strămoșești", gen, (not my kind of theory), dar hai sa fim onesti si sa vedem cu ochiul limpede in ce fel de societate am ajuns sa trăim, ce valori individualiste se cultiva si ce înseamnă de fapt sa cresti un copil in ziua de azi, cum toate recomandările mainstream te sfătuiesc, practic, sa scapi cat mai rapid de el: sa il întarci repede repede ca sa revii in câmpul muncii, nu cumva sa stea producția pe loc, sa il umfli cu lapte praf, ca deh, industria laptelui praf it's a big industry, si doar laptele praf e la fel de bun ca ăla matern (pai nu?), asa ca doar 6 luni de alăptat sunt suficiente, sa doarmă separat de părinți ca asa își formează, cica, autonomia, sa il instituționalizezi cat de curand si câte si mai câte etc<br />
<br />
Toate astea in timp ce esti toata ziua pe cont propriu cu el, cel puțin in primii ani (noi de exemplu nu avem ajutor extern iar părinții nu ne locuiesc in Bucuresti), responsabil sa hrănești, sa îmbraci si sa educi un viitor cetățean integru, alergand non-stop dupa resurse financiare cu care sa il crești, intr-o lume din ce in ce mai demanding si mai precară.<br />
<br />
Revenind la ce ziceam mai devreme, vizavi de norișorii luminosi ai maternității, eu am ales sa nu mai cultiv genul asta de omisiune si sa povestesc sincer, atunci cand o fac, despre toate, cu bune si rele.<br />
Daca e "greu si frumos", hai sa explicam mai clar de ce.<br />
<br />
Despre aceste lucruri si despre vrăjeala cu idealizarea primelor luni scrie si Raluca Loteanu <a href="http://ralucaloteanu.ro/2014/10/13/totusi-hai-sa-speriem-putin-gravidele/" target="_blank">aici</a>.<br />
<br />
Deci cam asta e..Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-14528728105486581842016-02-21T03:45:00.002-08:002016-02-22T03:12:02.679-08:0010 lucruri care s-au schimbat de când am devenit mamăLa final de februarie 2015, am devenit mama unei fetițe zburdalnice și zâmbitoare. Începutul părințelii a fost haotic, mai ales că nu sunt genul care să fi consumat anterior cărți de parenting sau de creștere a bebelușilor și nici nu am avut în jur prietene cu copii, de la care să mai învăț una sau alta. A fost o plonjare în necunoscut 100%, dar încet-încet lucrurile s-au echilibrat și ne-am găsit un ritm al nostru în trei. Care ar fi așadar lucrurile care s-au schimbat în viața mea, odată cu părințeala? Păi hai să vedem:<br />
<br />
<b>1.SOMNUL</b><br />
Nu am mai dormit o noapte întreagă legată de un an. Dorm întrerupt, mă trezesc de câteva ori pe noapte să alăptez buburuza sau să o adorm la loc, atunci când se întâmplă să o găsesc dând dezorientată ture prin pat. Nu, nu doarme încontinuu noaptea nici acum, după aproape un an, doar că, între timp, am dezvoltat eu mecanisme de a gestiona lipsa acută de somn închegat. La început am reacționat urât la toată povestea asta cu deprivarea de somn și aveam impresia că nu voi rezista și că o voi lua razna. Organismul și mai ales creierul s-au adaptat, care cum a putut mai bine, și iată că în prezent pot supraviețui mulțumitor în timpul zilei, chiar dacă sunt chiaună și nedormită, adeseori. Nu e roz, dar de cele mai multe ori mă descurc. Mai am din când în când câte un crash down de la oboseala acumulată, dar ce să-i faci, strâng din dinți și aștept să treacă.<br />
<b><br /></b>
<b>2.SOCIALIZAREA</b><br />
Nu mai am timp de ieșit la ceai, la bere sau la un pahar de vin, de stat la taclale, de frecventat cluburi, terase și alte spații de socializare. Partea bună este că nici nu simt nevoia chiar atât de mult, acesta fiind unul dintre lucrurile care la care adaptarea a fost foarte ok. Știam că aici se frustrează mulți tineri părinți, când descoperă că viețile li se schimbă radical, cercul de prieteni li se restrânge iar ieșitul în oraș se reduce drastic. Ei bine, eu am lăsat-o mai moale cu socializarea încă din timpul sarcinii și m-am pregătit mental pentru mult stat la domiciliu sau în cartier, așa că partea asta nu m-a luat prin surprindere și nu m-a frustrat. În prezent, socializăm din când în când cu alte familii care au copii mici, pe care le-am cunoscut în ultimele luni și e foarte bine așa. Normal că nu aș zice nu dacă aș avea ocazia să ies o noapte întreagă la un party, unde să rup podeaua în două și să mă distrez până la epuizare. Hai să fim serioși, cine ar zice nu, aflat în situația noastră. Probabil mai avem de așteptat vreun an, în statisticile optimiste, dar oricum nu e un lucru care să ne preseze așa tare.<br />
<br />
<b>3.DIETA</b><br />
Am învățat să prepar tot soiul de dulciuri vegane, tipuri de lapte vegetal, pateuri din semințe și boabe, sucuri de legume, smoothiuri și alte chestii sănătoase. Aveam o pasiune pentru hrana sănătoasă și înainte, dar acum am avansat atât cu informațiile teoretice, cât și cu numărul de preparate pe care le pot face sau cu frecvența meselor sănătoase. Toată tărășenia se leagă, desigur, de faptul că doresc să îi ofer fetiței mele o (auto) diversificare cât mai variată și mai sănătoasă, care să devină ulterior, un stil de viață atât pentru ea cât și pentru noi. Când vine vorba de treaba asta cu hrana sănătoasă, unii se hăhăie (fără folos), fac glume că vai ce bună e sticla aia de cola de o dau ei pe gât sau hamburgerul ăla de la Mac, altora li se pare o tâmpenie și un fake, cică nu există hrană sănătoasă, e doar un mit, chipurile. În ceea ce mă privește, întreaga discuție despre alimentația sănătoasă, stă sub un singur semn de circulație: obligatoriu înainte. În fine, să trecem mai departe.<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeFjZ678XvsDQO7aAmhNLQ_NuC18v7YKxih83tHiIObiUyUeL-W48bgfPrr_cXULoUcvLJDmjnpw8ONMXMjAxn3rlRMXu4HZ3lk9tzM6_Vll3bGAnZLSnmojexUjeDho9S_Zr1iYXlB9QR/s1600/IMG_6569.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeFjZ678XvsDQO7aAmhNLQ_NuC18v7YKxih83tHiIObiUyUeL-W48bgfPrr_cXULoUcvLJDmjnpw8ONMXMjAxn3rlRMXu4HZ3lk9tzM6_Vll3bGAnZLSnmojexUjeDho9S_Zr1iYXlB9QR/s400/IMG_6569.JPG" width="400" /></a><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeFjZ678XvsDQO7aAmhNLQ_NuC18v7YKxih83tHiIObiUyUeL-W48bgfPrr_cXULoUcvLJDmjnpw8ONMXMjAxn3rlRMXu4HZ3lk9tzM6_Vll3bGAnZLSnmojexUjeDho9S_Zr1iYXlB9QR/s1600/IMG_6569.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><br /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeFjZ678XvsDQO7aAmhNLQ_NuC18v7YKxih83tHiIObiUyUeL-W48bgfPrr_cXULoUcvLJDmjnpw8ONMXMjAxn3rlRMXu4HZ3lk9tzM6_Vll3bGAnZLSnmojexUjeDho9S_Zr1iYXlB9QR/s1600/IMG_6569.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><br /></a></div>
<i>tort raw, producție proprie</i><br />
<br />
<b>4. CULTURALIZAREA ȘI ARTELE</b><br />
Am fost (și sper că voi redeveni) o cititoare avidă, care parcurgea câteva cărți bune pe lună. Vizionam, de asemenea, o sumedenie de filme și ascultam frecvent diverse tipuri de muzică. Făceam sound digging pe internet, descărcam și arhivam muzică, o selectam, îmi pregăteam propriile mixuri, scriam Cduri și mergeam la concerte, muzica fiind una dintre marile mele pasiuni. Evident, nu mai există timp pentru toate minunățiile astea. În ultimele luni nu am citit nici măcar o carte, am văzut total accidental 2 filme extraordinar de proaste, la TV (unul cu psihopați americani, altul cu niște căutători lame de comori) și cred că am ascultat maxim 5 albume noi. Nu am făcut mai mult de 10-15 ore de sound digging (căutat muzici noi).<br />
<br />
Prietenul meu se plânge întruna de stickul din mașină pe care rulează aceleași mixuri vechi făcute de mine în perioada de glorie, când aveam timp liber la discreție, dar nu realizam ce chestie prețioasă e asta. Zice că a învățat piesele pe de rost și ca nu le mai suportă. Acasă, pe birou, zac de aproape un an o pereche de CDJs și un mixer, pe care le-am achiziționat de la un amic, cu speranța care s-a dovedit a fi neîntemeiată, că aș putea găsi timp sa mixez muzică și să ma relaxez. Am reușit totuși să ajung la festivalul Green Sounds, care a avut loc vara trecută în Herăstrău și m-am delectat cu câteva concerte, în timp ce tatăl plimba răbdător fetița pe aleile din parc.<br />
<br />
Acesta rămâne un punct slab, căruia încerc să îi fac față cum pot. Citesc articole pe telefon, în timp ce alăptez fetița sau în timp ce mă deplasez prin oraș și încerc să mă pun la curent măcar cu domeniile care au legătură cu viața profesională (antropologie, activare urbană etc) dar să mă și documentez pe marginea temelor care mă ard în prezent: educație Montessori, nutriție, sănătate, parenting etc. Din când în când, mai prind un pic de timp liber și mă arunc cu lăcomie la descoperit și selectat tot felul de muzici. Dar asta se întâmplă rar de tot.<br />
<br />
Mi-am amintit că am reușit să ajung și la 2 piese de teatru la Centrul Educațional Replika, deci hai că se putea și mai rău.<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiq3PlE8139kNlIr32l9lxArQAJhEfBwDDrhuQfHnJsOeXwxXq33ZgDkZ6ka7h6LJS46znPna8LaJOBG6ft3zVGxUunpaAsbV7OAw9Wth2zOzeXVDMPYf-eMDqlU5CXOBtbiImxGPOxERD-/s1600/IMG_1346.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiq3PlE8139kNlIr32l9lxArQAJhEfBwDDrhuQfHnJsOeXwxXq33ZgDkZ6ka7h6LJS46znPna8LaJOBG6ft3zVGxUunpaAsbV7OAw9Wth2zOzeXVDMPYf-eMDqlU5CXOBtbiImxGPOxERD-/s400/IMG_1346.JPG" width="300" /></a><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-size: x-small;"><i>De ce să mint, am fost și la un reggae-party în parc la Mogoșoaia (powered by Kaya Foundation) :))</i></span></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<b>5.VITEZA DE LUCRU</b></div>
Lucrez mult mai repede și mai eficient. O făceam și înainte, fiind de fel o persoană riguroasă și organizată. Numai că acum, în câteva ore de lucru fac ceea ce făceam înainte în 2-3 zile. Nu vreau să mă laud, dar, de nevoie și nu neapărat de plăcere, chiar am realizat o grămadă de chestii de când s-a născut Noria. Având o organizație pe care o conduc, nu am putut să stau complet deoparte, mai ales că începutul sarcinii s-a suprapus în mod întâmplător fix cu începutul unei noi etape de dezvoltare în asociația respectivă, iar eu am avut prea puțin timp la dispoziție pentru a organiza pe îndelete gestionarea celor două mari coordonate: dezvoltarea profesională, în paralel cu așteptarea unui copil. Pentru a putea gestiona totuși noua etapă de care ziceam, am muncit pe rupte de-a lungul întregii sarcini și nu pot spune că m-am bucurat prea mult de acest timp privilegiat, dimpotrivă, m-am stresat adeseori și m-am încarcat cu mai multe decât puteam duce în situația mea de gravidă.<br />
<br />
După naștere, chiar dacă au existat și există oameni care, din fericire, mă înlocuiesc și mă sprijină pe perioada concediului maternal, în mod special mama mea, care este cea mai super mamă la faza asta și care s-a oferit să îmi preia o grămadă de sarcini, eu trebuie totuși să fiu din când în când acolo, să lucrez în mod voluntar, să dau input&consultanță, să ajut la rândul meu cu ce pot, astfel încât lucrurile să iasă bine.<br />
<br />
Privind retrospectiv, îmi dau seama cât timp aveam de fapt înainte de copil și ce bine era să pot munci în liniște, dormită și odihnită, cu capul limpede. Cu toate acestea, mă plângeam întruna că sunt burn out și supra-încărcată. După 1 an de părințeală combinate cu făcut pe apucate tot felul de chestii, zâmbesc atunci când mă revăd în trecut afirmând răspicat că ”nu am timp de nimic” și mi se pare că mă văicăream puțin cam aiurea. Măcar am ocazia să realizez cum ne punem singuri limite și cum resursele de supraviețuire în orice condiții și capacitatea de adaptare a omului la diverse situații sunt de fapt nemărginite.<br />
<b><br /></b>
<b>6.PERCEPȚIA ASUPRA TIMPULUI</b><br />
Zilele trec mult mai repede, asta e clar! Nici nu știu când a zburat aproape un an, iar de perioada sarcinii abia dacă îmi amintesc. De asemenea, 5 minute în care sunt liberă să fac ce vreau eu pot părea 5 ore, iar 2 ore de ieșit în oraș, fără copil, par mult mai lungi decât sunt în realitate, fiind totodată mult mai apreciate, mai valorizate și trăite cu altă intensitate. Nu îmi vin în cap și alte exemple, dar cu certitudine pot spune că ăsta e unul din lucrurile care s-au schimbat pe bune. Timpul de acum nu mai e timpul de dinainte. Got it? :)<br />
<br />
<b>7.AM ÎNVĂȚAT SĂ SPUN NU</b><br />
În sfârșit, am învățat acest lucru important, pot spune că mi-a luat o viață întreagă pentru a ajunge aici. Înainte nu filtram deloc propunerile, oportunitățile și oamenii cu care mă intersectam, acceptam de-a valma tot ce ajungea la mine, mă implicam în orice chestie care îmi ieșea în cale și ajutam pe oricine cu ce puteam. Rezultatul era că, adeseori, în ciuda bunelor mele intenții, mă simțeam epuizată și incarcată cu tot soiul de chestii care uneori nici nu aveau legătura cu mine sau cu interesele mele. Ei bine, acest lucru s-a schimbat radical, pentru simplu fapt că toată energia mea merge spre familie și spre lucrurile care sunt urgent de rezolvat, legate de supraviețuire și organizarea vieții de zi cu zi.<br />
<br />
Având în vedere că sunt în permanență la limită cu somnul și cu timpul, organizarea vieții de familie ocupă marea parte din zi iar în unele zile nici nu apuc să mă hrănesc ca lumea (adică sănătos, și nu cu improvizații îndoielnice), efectiv nu îmi mai rămâne energie pentru altele, deci e foarte simplu să spun nu diverselor propuneri care mai ajung la mine (majoritatea implicând muncă și voluntariat). Bineînțeles că acesta poate fi un aspect cu 2 tăișuri, o atitudine prin care riști să rămâi doar în filmul tău, izolat și individualist, dar eu cred că la mine nu va fi cazul, pur și simplu trăiesc o perioadă din viață încărcată și plină de provocări , în care focusul principal a devenit familia.<br />
<br />
<b>8.CĂLĂTORIILE</b><br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4GfjvpALfI8p7ncrjfmH2Tm4m9AyL5FGdeB5w4k_oeiouKkllvpX1udSbCjzkuFj6uWfHY4t65_sLCWX6xFwjz746aZ6JayPCutX8lSUFSgvMFllBv3JvVAhdMspNbWCi1pObcIZsx7vG/s1600/IMG_7716.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4GfjvpALfI8p7ncrjfmH2Tm4m9AyL5FGdeB5w4k_oeiouKkllvpX1udSbCjzkuFj6uWfHY4t65_sLCWX6xFwjz746aZ6JayPCutX8lSUFSgvMFllBv3JvVAhdMspNbWCi1pObcIZsx7vG/s640/IMG_7716.JPG" width="640" /></a><br />
<br />
E clar, călătoriile nu mai au cum să fie ca înainte, când plecam cu rucsacul, cu cortul, cu ce apucam, pe nepusă masă, schimbam planurile în ultimul moment, lungeam cât putea ieșirile, vizitam fel de fel de locuri, cu sau fără documentare prealabilă. Acum plecăm cu o grămadă de bagaje la drum, adică tot trusoul bebelușului, ca să fim siguri că nu ne scapă nimic. Că plecăm 2 zile, 1 săptămână sau 1 lună, bagajele noastre arată la fel: scutece, scaun de masă pentru bebe, zeci de schimburi (3 sferturi din dulapul Noriei), pătuț portabil, jucării, cărucior, marsupiu și altele, pe care aș putea să le înșir până mâine. Desigur, orice ieșire presupune o planificare minuțioasă, inclusiv a popasurilor și a pauzelor de pe drum. Din fericire, se pare că Noria se adaptează bine la orice ieșire, îi plac călătoriile și, cel mai important, acceptă scaunul de mașină fără urlete fioroase. <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4GfjvpALfI8p7ncrjfmH2Tm4m9AyL5FGdeB5w4k_oeiouKkllvpX1udSbCjzkuFj6uWfHY4t65_sLCWX6xFwjz746aZ6JayPCutX8lSUFSgvMFllBv3JvVAhdMspNbWCi1pObcIZsx7vG/s1600/IMG_7716.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><br /></a></div>
<br />
<b>9.JOACA ȘI DISTRACȚIA</b><br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi56OZGjqDz-_XnCS7HzkpnVUDoFTPLmxaUWj8wlQ4VGMJVbbJiKZGTeikhOEQEADPGFKblrH0MczM6CAYt2K51lx3TRJxMiHH6Sz3dUgOeG3_WZNWazLAXmZqbd8QM76su98_NkbfvCqUl/s1600/FullSizeRender+%25282%2529.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi56OZGjqDz-_XnCS7HzkpnVUDoFTPLmxaUWj8wlQ4VGMJVbbJiKZGTeikhOEQEADPGFKblrH0MczM6CAYt2K51lx3TRJxMiHH6Sz3dUgOeG3_WZNWazLAXmZqbd8QM76su98_NkbfvCqUl/s320/FullSizeRender+%25282%2529.jpg" width="240" /></a>Distracțiile noastre sunt acum legate de ce mai reușeste să facă fetița noastră, felul în care merge, în care zâmbește, în care încearcă să ne transmită chestii, în care descoperă și relaționează cu lumea înconjurătoare, micile nebunii pe care le face zi de zi. Cu joaca avem de-a face zilnic, la discreție. În ultimii ani de dinainte de Noria, pot spune că joaca, în orice formă, lipsea din viața mea. Acum face parte în mod curent din ea. Spiridușul, Maimuța, Cubul Colorat, Jingle Bells (un clopoțel), muzicuța, tamburinele, mașinuțele, Apolodor, Amedeu – tot atâtea personaje și obiecte cu care avem de-a face zi de zi. Ca să fiu sinceră până la capăt, uneori te plictisești de la atâta joacă :)) - dar în comparație cu munca de management pe care am ajuns să o fac în ultimii ani, de nevoie, prefer oricând să mă joc cu fetița mea și să intru în filmul ăsta. În poza de mai sus puteți vedea cum arată în mod curent casa noastră și îi puteți identifica pe Maimuța și Spiriduș (undeva în stânga,mai jos).<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi56OZGjqDz-_XnCS7HzkpnVUDoFTPLmxaUWj8wlQ4VGMJVbbJiKZGTeikhOEQEADPGFKblrH0MczM6CAYt2K51lx3TRJxMiHH6Sz3dUgOeG3_WZNWazLAXmZqbd8QM76su98_NkbfvCqUl/s1600/FullSizeRender+%25282%2529.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><br /></a></div>
<br />
<b>10. VIAȚA PER ANSAMBLU</b><br />
Tot îmi repetau bunică-mea și maica-mea o mantră în timpul sarcinii, <i>viața înainte de copil e una, viața cu copil e cu totul altceva</i>. Mantra s-a adeverit, ce să vezi. Ei bine, chiar am trecut într-o nouă viață și nu regret! Chiar dacă nu totul este lapte și miere, chiar dacă avem și momente dificile sau momente de frustrare, copiluța a adus în viețile noastre ceva ce se numește SENS, pe care înainte îl cam căutam aiurea prin tramvai, în fel și chip, făcând o grămadă de alegeri neinspirate.<br />
<br />
Ce să zic, temerile și fricile vechi stau bine mersi înfipte la locul lor, doar că s-au adăugat și unele noi. Sunt o mamă suficient de buna? Fac bine ce fac? Mă implic suficient de mult? Cum să fac pe viitor astfel încât să nu-mi traumatizez în vreun fel copilul? Cum, cum, cum, oare, oare, oare? Păi și cam așa trece viața acum, experimentând, adaptându-mă din mers și încercând să găsesc răspunsuri la întrebările de mai sus. Cu momente bune, cu momente dificile, cu momente mai proaste, din nou cu momente bune și cu multe planuri de viitor. Cam așa, cum e mai jos, îi fac față:<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1z6oiWQYMrjBGj6zy6-hlEKC-ksNme0FsBPc3Pu1uKrqiO8G6-9VryZfhaYAgPMlixF0-Kj87ca9jtaBUiKG-qSNBOcYexsdtxzyRJHmDIb_bU4zLzRCEnqYeAw6QbKrULWEMfxRU2ZkD/s1600/IMG_2008.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1z6oiWQYMrjBGj6zy6-hlEKC-ksNme0FsBPc3Pu1uKrqiO8G6-9VryZfhaYAgPMlixF0-Kj87ca9jtaBUiKG-qSNBOcYexsdtxzyRJHmDIb_bU4zLzRCEnqYeAw6QbKrULWEMfxRU2ZkD/s400/IMG_2008.JPG" width="300" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<i><span style="font-size: xx-small;"><br /></span></i>
<i><span style="font-size: xx-small;"><br /></span></i>
<i><span style="font-size: xx-small;">Fotografiile din acest articol îmi aparțin și pot fi utilizate/preluate doar cu permisiune</span></i>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-72963027761460112342015-12-27T10:50:00.001-08:002016-01-05T06:12:43.455-08:00Arhitectură ”politică și poetică”, reziliență urbană și urbanism participativ – chei în evoluția inteligentă a orașelor<div style="text-align: justify;">
<b>Doina Petrescu</b> este un nume cunoscut în rândul celor interesați de domeniile arhitecturii, urbanismului participativ și activării comunitare. A emigrat în anii 1990 și în prezent locuiește în Franța; predă arhitectură și design-activism la Universitatea din Sheffield. Alături de Constantin Petcou, a fondat ”<b><a href="http://www.urbantactics.org/index.html" target="_blank">Atelierul de arhitectură autogestionată” (aaa)</a></b>, o organizație care concepe și lucrează cu diverse ”tactici urbane”, încurajând locuitorii să își însușească și să autogestioneze spațiile urbane nefolosite.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Toate proiectele lor au la bază conceptul de ”reziliență urbană”, un proces care s-ar putea defini în linii mari, prin capacitatea orașelor, a comunităților și a indivizilor care le populează, a instituțiilor și a sistemelor care le alcătuiesc în general, de a se adapta, de a evolua și de a se dezvolta în pofida oricăror greutăți sau provocări.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Spre exemplu, <b><a href="http://r-urban.net/" target="_blank">R-Urban</a></b>, unul dintre proiectele aflate în derulare, reprezintă o strategie participativă, ”de jos în sus”, care explorează posibilitățile de sporire a capacității de reziliență urbană, prin construirea unor rețele de facilități, gestionate de rezidenții din comunitățile de lucru. Proiectul <b><a href="http://r-urban.net/" target="_blank">R-Urban</a></b> are ca arie de desfășurare Colombe, un oraș de 80 000 de locuitori situat în suburbiile de nord-vest ale Parisului. Respectivele rețele de facilități își propun să creeze complementaritate între diverse domenii de activitate: economie, locuire, agricultură urbană și cultură. R-Urban urmărește să construiască ”cicluri ecologice” cu scopul final de a genera și a de a sprijini modele alternative de locuire, consum și producție. R-Urban produce instrumente și resurse care facilitează implicarea cetățenilor în bunul mers al comunității și în transformarea cartierelor în care locuiesc, dezvoltând astfel și o potențială reziliență la provocările globale care se conturează la orizont (economice, demografice, resurse limite, schimbări climatice).</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3AY0RQOp2tdaqSvztPmXyy6Z8nyVt7AsCFPRze9vE7A9q-fCNTe7A2OaSyGFBpw3bQQVPYoN8iQi-X34tq6-obMfbvGKcpoqsAbVxU6IKqVE7WBvMnDxzU4kpj5JgwZTW-Pb1DH9s9e0k/s1600/aaa-r_urban-01.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3AY0RQOp2tdaqSvztPmXyy6Z8nyVt7AsCFPRze9vE7A9q-fCNTe7A2OaSyGFBpw3bQQVPYoN8iQi-X34tq6-obMfbvGKcpoqsAbVxU6IKqVE7WBvMnDxzU4kpj5JgwZTW-Pb1DH9s9e0k/s640/aaa-r_urban-01.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<br />
<i>imagine preluată de pe google images</i><br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Inițiatorii proiectului <b><a href="http://r-urban.net/" target="_blank">R-Urban</a></b> își propun ”să se extindă și să producă efecte pe termen lung, prin inițierea unor scurtcircuite între centre urbane complementare și prin dezvoltarea unor practici reziliente la diverse niveluri (local, regional și internațional) care vor crea o nouă dinamică colectivă și noi tipuri de spații urbane utilizate în comun, care vor conduce, în cele din urmă, la o nouă mișcare civică urbană”. <i>(<a href="http://spatii-urbane.ro/wp-content/uploads/2015/12/SUA_FINAL_small-rez.pdf" target="_blank">Spații Urbane în Acțiune. Activare comunitară în cartierele de blocuri din București</a>, București 2015, </i>publicat de tranzit.ro, coordonat de Asociația Komunitas și studioBasar, pg. 189)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am cunoscut-o pe Doina Petrescu cu ocazia evenimentului <b><a href="http://spatii-urbane.ro/raport-de-cercetare/" target="_blank">”Cartier de București</a></b>”, organizat în 2-6 aprilie 2015 de <b><a href="http://asociatia-komunitas.ro/" target="_blank">Asociația Komunitas</a></b> în colaborare cu <b><a href="http://www.studiobasar.ro/" target="_blank">studioBasar</a></b>. Doina a acceptat invitația arhitecților de la studioBasar de a participa în calitate de speaker la evenimentul interdisciplinar în cadrul căruia a fost lansată o <b><a href="http://spatii-urbane.ro/wp-content/uploads/GHID.pdf" target="_blank">cercetare socio-antropologică urbană</a></b> realizată în trei cartiere bucureștene și s-au prezentat diverse proiecte de activare urbană și dezvoltare comunitară.</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWu6mMaluvECMIJcUrAQmPufQtKShW-jFUF208fugyDIMf08mYQyDKx8aCEwQKmyRYIBkA2dHTEuombOqQg4i3zzw9h1QcssA_uC3KJt96SpzYIXguAiD445HsNu_ZcDZCn-kMVdHlyAq0/s1600/CARTIER-DE-bucuresti-coperta-868x632.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="464" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWu6mMaluvECMIJcUrAQmPufQtKShW-jFUF208fugyDIMf08mYQyDKx8aCEwQKmyRYIBkA2dHTEuombOqQg4i3zzw9h1QcssA_uC3KJt96SpzYIXguAiD445HsNu_ZcDZCn-kMVdHlyAq0/s640/CARTIER-DE-bucuresti-coperta-868x632.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Cu acest prilej, împreună cu colega mea Ana Maria Țoni, i-am luat Doinei Petrescu un interviu în cadrul căruia am discutat despre proiectele comunitare participative, greutățile și provocările întâmpinate în derularea lor și motivațiile politice de la baza acestora.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Vă invit să urmăriți interviul mai jos.</div>
<div style="text-align: justify;">
<b><br /></b>
<b>Miruna Tîrcă</b>: În momentul în care lucrezi cu comunităţi şi te implici foarte mult, fiind prezent tot timpul, bănuiesc că tentaţia de abandon apare inevitabil la un moment dat, sau cel puțin dorinţa de a te orienta înspre altceva. Ce te-a motivat şi ţi-a dat energie să rămâi în genul acesta de proiecte timp de atâţia ani, având în vedere că uzura psihică poate fi uneori foarte mare?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Doina Petrescu</b>: Da... eu cred că e o întrebare care vine de la cineva care şi-a pus-o (râsete). Mi-am pus-o şi eu, fără îndoială şi mi-am dat seama că nu pot să fac altceva, că de fapt e o practică motivată de un sistem de valori pe care-l ai, de lucruri mult mai profunde, de un fel de a te poziţiona în lume care ţine de profesia ta, de credinţă, dacă vrei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mi se pare că, într-un fel, ești un cetăţean privilegiat, pentru că ai făcut studii, pentru că ai ajuns la un nivel de cunoaştere ca să-ţi poţi da seama de unele lucruri, ai dezvoltat anumite abilități care îți dau posibilitatea să acţionezi, eşti aproape programat să faci, trebuie să o faci! Şi la noi, vorbesc acum şi în numele lui Constantin, ceea ce facem, facem împreună şi am conceput împreună, ne-am poziţionat împreună în proiectul ăsta.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Vine şi de la un fel de conştiinţa personală care ţine de istoria noastră, de Diasporă, într-un fel. De la faptul că am plecat din România unde am trăit şi ne-am format în perioada comunistă şi ne-am dus într-o altă ţară cu un alt sistem politic, în care ne-am găsit un loc, însă am rămas cu un fel de memorie a unui anume tip de experienţă din perioada comunistă. Poate că idealizez, privind înapoi în timp, dar experiența asta presupunea alte relaţii umane, aşa cum le percepeam noi la vârsta respectivă. Mai precis, o altă relaţie cu comunitatea. Practic, noi suntem copii care au trăit în comunitate, care ne jucam în stradă. Oraşul era al nostru. Practic, un fel de libertate şi de acces la infrastructura atât de săracă, cât era atunci, dar fără îngrădire, pe care nu-l mai revedem sau nu-l mai regăsim în context capitalist.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Miruna Tîrcă</b>: Care sunt cele mai mari provocări cu care vă confruntaţi în implementarea proiectelor şi în tot ceea ce ţine de derularea lor? </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Doina Petrescu:</b> Cred că cea mai mare problemă şi care e în acelaşi timp esenţială, fundamentală la practica noastră, este relaţia cu oamenii. Practic, ca arhitect, nu ai absolut nici o formare, nici o pregătire în sensul ăsta. Nu am făcut cursuri de management social și uman. Ne-am pus problema de la bun început dacă e ok să continui, fără să ai specialitatea asta. Am avut şi probleme cu copii. A trebuit să lucrăm cu copii care nu beneficiau de alt ajutor decât cel venit din partea noastră sau a artiștilor, copii cu dificultăţi. Nu erau copii cu handicap, dar proveneau din familii dificile, şi, practic, am continuat încercând să vedem asta ca o parte dintr-un tot în care şi spaţiul e un actor şi oamenii sunt un actor şi acţiunile sunt un actor, așadar vorbim de o reţea complexă de actori, în care am încercat să minimizăm într-un fel dificultăţile oamenilor de acolo.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_8xkv3r4_qYWb_rjL3JwCNqMAK9PyLgM2VHmytUfTx0G78by6fdReoGl1a32A8vR41x6NF4XHqpygC2mtemPHQK7JekBC7ApqW37SKzXM1_fEnoYcXi-mJtl23Kt85eOFLarg3eSldvgt/s1600/11082244_1605009659742056_3873248559234262969_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_8xkv3r4_qYWb_rjL3JwCNqMAK9PyLgM2VHmytUfTx0G78by6fdReoGl1a32A8vR41x6NF4XHqpygC2mtemPHQK7JekBC7ApqW37SKzXM1_fEnoYcXi-mJtl23Kt85eOFLarg3eSldvgt/s640/11082244_1605009659742056_3873248559234262969_o.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><br /></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><br /></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><br /></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>în timpul conferinței ”Cartier de București”</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><br /></b>
<b>Ana Maria Țoni</b>: În primul rând, ce determină în general oamenii să se implice? Care e acel punct în care trec de la observaţie la acțiune?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Doina Petrescu: </b>Da, este o întrebare foarte bună.<b> </b>De fapt, nu se implică de la început. La început, vin să vadă, după aia încep să guste, încetul cu încetul văd că e o diferenţă chiar în viaţa lor şi în felul în care percep lumea, pe ceilalţi. După un timp, foarte mulţi ne-au zis că participarea la proiect le-a salvat viaţa sau că, în momente de criză sau de întrebări existenţiale, faptul de a avea o comunitate la îndemână şi de a se simţi utili a fost foarte important. Spre exemplu, erau mulţi oameni care erau excluşi în alte contexte şi care aici şi-au găsit un rol. Excluşi din multe motive, fie pe motive de sănătate, fie pe motive etnice sau pe ce motive sociale, economice. Practic, un proiect de genul ăsta le-a dat o speranţă şi un sens în viaţă. Şi da, asta s-a întâmplat gradual, nu se întâmplă aşa deodată. E un fel de experienţă necesară în care, de-a lungul timpului, poți să vezi şi să să evaluezi care-i diferenţa, cum era când ai început şi cum e după o vreme. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Ana Maria Țoni:</b> Deci, de fapt se învaţă participarea...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Doina Petrescu:</b> Participarea se învață prin experiență, da. Trebuie să treci prin experienţa participării, ca să înţelegi. Nu se vorbeşte, se face! </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Ana Maria Țoni</b>: Şi ce credeţi că lipseşte cel mai mult Bucureştiului din punctul ăsta de vedere? Şi apoi, ce credeţi că...nu ştiu, poate dimpotrivă, are foarte mult potenţial? </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Doina Petrescu:</b> Oricum, cred că ştiu prea puţin Bucureştiul acum ca să pot să-l evaluez, nu mai am o relaţie informată cu Bucureştiul, nu mai cunosc foarte multă lume şi foarte multe iniţiative care au loc aici, ca să mă pot pronunţa în legătură cu ceea ce lipseşte. Ceea ce cred că ar fi potenţialul Bucureştiului este faptul că e un oraş care nu e terminat, e în proces de facere şi încă sunt multe negocieri de făcut, încă sunt spaţii, domenii de descoperit, de ocupat, inclusiv partea de participare, inclusiv aspectele ecologice - un domeniu care e subdezvoltat în Bucureşti.Conştiinţa ecologică şi cetăţenească se fac încet-încet. Cunoscându-vă pe voi astăzi,după toată experienţa din zilele acestea, mă bucură şi-mi dă încredere faptul că există un potenţial uman care să ducă mai departe sau care să acopere golul ăsta!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Miruna Tîrcă</b>: Cum ai descrie relaţia cu autorităţile administrative din Paris?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Doina Petrescu:</b> În primul proiect am avut o relaţie conflictuală cu primăriile, deci ne-am poziţionat în conflict, de la bun început, fără să încercăm să negociem altfel. Am ştiut că, pentru a afirma un fel de drept la oraş va trebui să-l marcăm printr-o atitudine care să atragă atenţia primăriei, pentru că primăria ne-a tratat ca pe nişte squatt-eri sau ca pe un proiect cu care ea ar fi fost obişnuită, fără să înţeleagă specificitatea proiectului nostru, în acest caz un proiect mobil care se putea muta în momentul în care clădirea pe care o ocupam ilegal nu mai era...cum se zice, disponibilă. Şi practic, asta a fost prima relaţie sau primul tip de relaţie cu primăria.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În al doilea proiect, am avut o relaţie de colaborare cu primăra de sector din Paris, prin intermediul unei agenţii de dezvoltare locală, şi a decurs bine. Şi în al treilea proiect, în mod strategic, am ales să fim parteneri cu primăria, dar un parteneriat în care primăria nu are rolul esenţial şi mi s-a părut important să iniţiem un fel de partenierat civic-public, în aşa fel încat să dăm ocazia şi primăriei să înveţe să joace un alt rol, asta în cadrul unui proiect european. Şi totul s-a petrecut mai mult sau mai puţin bine pentru că, în momentul în care primăria s-a schimbat la ultimele alegeri, practic, toată echipa cu care lucram, a dispărut complet într-o lună şi n-am mai avut interolcutori, iar noua echipă ne-a tratat ca pe aliaţii fostei echipe. Fără să aibă absolut nici un fel de evaluare a proiectului, ne-a pus la colț. Norocul nostru a fost că e un proiect european, în care primăria are un contract cu Uniunea Europeană şi asta este plasa noastră de siguranţă, într-o anume măsură, pentru că Europa e de fapt foarte birocratică, deci nu e tocmai un partener, nu are suflet! Scopul ei este să verifice cifrele, nu înţelege politica de la baza proiectului. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Miruna Tîrcă: </b>Au existat situaţii de discriminare etnică în grupurile cu care lucraţi voi? Cum aţi gestionat astfel de probleme, dacă au existat?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Doina Petrescu:</b> Da. Aş zice că, într-un fel, nu am abordat în mod specific problemele astea. Au apărut inerent datorită faptului că proiectele noastre au fost deschise oricui, au fost proiecte civice, orice locuitor al cartierului respectiv putea să vină în proiect, iar ei s-au autoselecţionat prin interesul pe care l-au avut apoi. Primul proiect era într-un fel de zonă postindustrială, un cartier în transformare, acum e unul dintre cartierele care se dezvoltă în Paris, fondul funciar a fost accesibil. Deci în acest cartier, primii locuitori care au venit au fost copiii de origine africană care stăteau pe stradă. Când am deschis porţile, ei au intrat primii şi a trebuit să lucrăm cu ei şi practic primul conflict care s-a ivit în proiect a fost conflictul între alţi utilizatori ai spaţiului, în speţă francezi, care veneau însoțiti de părinți şi copiii africani care veneau fără părinţi, din motive absolut uşor de înţeles pentru că, în general, tatăl lucrează toată ziua, iar mamele stau acasă şi au grijă de alţi copii. Sunt familii foarte numeroase, iar aceşti copii au grijă unii de alţii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Practic, am hotărât să împăcăm cele două părţi. Mă rog, copiii nu se formulaseră ca parte, dar alţi părinţi, alţi locuitori şi-au pus problema de ce ei trebuie să aibă grijă de copiii altora şi i-am pus pe fraţii mai mari sau surorile mai mari să joace acest rol de părinte pentru că de fapt îl joacă în viaţa de zi cu zi. I-am făcut responsabili, într-un fel. Copiii n-aveau voie să vină în spaţiu decât însoţiţi de sora/fratele care are grijă de ei.Mi s-a părut foarte important să-i tratăm ca pe nişte cetăţeni cu drept egal. Chiar mi s-a părut foarte important să creăm acest precedent în memoria lor, să-şi amintească că este posibil ca un astfel de spaţiu să existe, că pot fi trataţi cu încredere. Am rămas întodeauna cu principiul ăsta, că trebuie să acorzi încredere de la început şi că pentru foarte mulţi, ăsta e un gest important. O să-şi amintească probabil de el.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Miruna Tîrcă:</b> Cum ai explica unui public neavizat termenul de ”arhitectură politică şi poetică”, aşa cum vă descrieţi pe site?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Doina Petrescu:</b> Într-un fel, asta cu politica poetică vine din background-ul meu feminist. Am scris o carte despre feminism : <i>Altering Practices: Feminist Politics and Poetics of Space </i> şi despre faptul că acest tip de politică pe care-o facem prin proiectele astea e şi poetică. Deci nu o politică făcută ca politica de partid în care sunt interese, se calculează, sunt strategii ca să ajungi acolo, ca să iei puterea, ca să faci nu ştiu ce. Ceea ce facem noi e o altfel de politică, o politica a vieţii, o politică cu scopul de a te face să trăieşti mai bine împreună. Şi politica asta are o frumuseţe aparte. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Practic, am avut de multe ori senzaţia de euforie în această comunitate eterogenă care se creează în jurul proiectelor noastre, nu în toate momentele, dar în anumite momente, un fel de euforie care derivă din umanitate, pe care am împărtăşit-o şi cu ceilalţi şi care are o frumuseţe unică. Faptul de a te simţi vecin împreună cu alţi vecini, pe care altfel nu i-ai fi întâlnit niciodată, care nu sunt de aceaşi poziţie socială, culturală ca tine, cu care totuşi ai sa-ţi spui multe lucruri – aici e poezia politică.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Miruna Tîrcă</b>: Ce şanse reale consideri că are urbanismul tactic de a se impune în faţa aşa-numitului urbanism top-down şi de a produce o adevărată schimbare de paradigmă?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Doina Petrescu:</b> A fost întotdeaua un fond de rezistenţă la ce am putea numi mainstream, la arhitectura oficială sau urbanismul oficial. În condiţiile actuale, cred că avem un context de criză economică, socială, environmentală care favorizează, aş zice, alternativele şi vom simţi din plin, prin propria noastră evoluţie. În anii 2000, când eram la început, eram recunoscuți în mediul de artă. Spre exemplu, pe vreme aceea era foarte normal să fim invitaţi de instituţii artistice, pentru că erau singurele care vedeau un interes în proiectul nostru, acum suntem efectiv mainstream, deci avem recunoaştere la nivelul profesiei, suntem citaţi chiar şi de către politicieni. Unele dintre proiectele noastre au fost good practices pentru proiecte de lege. Primarul Parisului, când şi-a scris programul înainte de alegeri, a făcut referinţă la practica noastră ca ceva pe care vrea să-l promoveze în politica ei. Pentru noi e important! </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Bineînţeles că poate ceea ce înţeleg aceste instanţe de putere e poate diferit de ceea ce facem, dar există un fel de acceptare şi de valorizare a ideilor pe care noi le propunem prin practica asta alternativă, e un simptom, o schimbare de epocă poate. Noi simţim, în mod sincer, un fel de urgenţă de a produce modele. Producem deja unul, dar sunt mulţi alţii care produc și alte modele de schimbare. Mi se pare că ţinta ar fi să fie cât mai mulţi care să adopte un nou mod de viaţă, altă modalitate de a se raporta la ceilalţi prin muncă, prin felul de a locui, prin felul de a trăi la nivel de zi cu zi. <br />
</div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjuYsNe4yTa6bNBOQ9YM9KKo-D7VPq6LaYo78mwaWQNn4UJRpbbMI60mrR2Km6Nat9ac2rTcHfAhTaB17W_krlv8-E0WDGZhizHX-MN0eljsmfNGIZpj0mrs6hNEDI9tfxve6YnFPqXzXa/s1600/11096564_1605009376408751_4153636040147121878_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjuYsNe4yTa6bNBOQ9YM9KKo-D7VPq6LaYo78mwaWQNn4UJRpbbMI60mrR2Km6Nat9ac2rTcHfAhTaB17W_krlv8-E0WDGZhizHX-MN0eljsmfNGIZpj0mrs6hNEDI9tfxve6YnFPqXzXa/s640/11096564_1605009376408751_4153636040147121878_o.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>în timpul conferinței ”Cartier de București”</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><br /></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Miruna Tîrcă</b>: Cum arată un oraş ideal pentru tine?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Doina Petrescu:</b> Un oraş ideal cred că este acela în care poţi să ai proiecte împreună cu oameni care nu sunt la fel ca tine.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Miruna Tîrcă</b>: Ce sfat ai da organizaţiilor şi grupurilor din Bucureşti cât şi din alte oraşe ale României, organizaţii care încearcă să deruleze proiecte participative în comunitate şi care se află într-o fază incipientă, după cum prea bine ştim? </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Doina Petrescu</b>: Să don’t give up într-un fel, să nu se lase bătuţi, şi într-un fel, să se gândească, aşa cum mă gândesc şi eu, de altfel, în momentele dificile, că altă alternativă nu există!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><b>Detalii despre Atelierul de arhitectură autogestionată, despre proiectul ”R-urban” și despre proiectul ”Spații Urbane în Acțiune”, care a găzduit venirea Doinei Petrescu la București, pot fi găsite consultând următoarele linkuri:</b></i></div>
<br />
<a href="http://www.urbantactics.org/" target="_blank">http://www.urbantactics.org/ </a><br />
<a href="http://www.r-urban.net/">www.R-urban.net</a><br />
<a href="http://www.spatii-urbane.ro/">www.spatii-urbane.ro</a><br />
<br />
<i>Interviu transcris de Andrei Alb</i><br />
<div>
<br /></div>
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-88376850303832991262015-10-10T06:27:00.001-07:002015-10-10T07:58:34.025-07:00Still looking for an islandÎn noaptea dinspre 5 spre 6 iunie 2010, am campat pe o insuliță din Parcul Tineretului. M-am trezit la răsărit, pe malul lacului pe care pluteau rațe. Discurile DJului încă se învârteau, muzica răsuna din difuzoare iar pe insulă începuseră să apară tot felul de oameni: pescari, o practicantă de yoga, persoane care ieșiseră la plajă. Oricum, pierdusem deja de câteva ore bune senzația că mă aflu în București. Insula era plină de lucrurile noastre: scaune, mese, boxe etc. Cu o zi înainte avusese loc ”Get Out Fest”, un eveniment pe care îl organizasem împreună cu colegii și voluntarii din Asociația Komunitas.<br />
<br />
Conceptul lui fusese de a evada, în mod simbolic, pe o insulă urbană și de a clădi, timp de o zi, un spațiu plin de viață, artă, culoare, activități alternative și mai ales oameni. În comunicatul de presă al evenimentului ne exprimam speranța că o astfel de insulă – un spațiu public valorificat - se poate transforma într-o bună zi într-un arhipelag urban.<br />
<br />
O lună mai târziu organizam și ediția a doua. Dincolo de obiectivele declarate și ideile din spatele lor, experiența urbană pe care am trăit-o organizând acest mic eveniment și locuind efectiv pe insulă timp de o zi și o noapte a fost una fabuloasă. Am transportat lucruri la fața locului cu tractorul obținut prin rugăminți de la doamna Mihaela, administratoarea parcului, cățărați în vârful grămezii din remorcă, cu gura până la urechi. Am ascultat muzică până în zori și am dansat. Am montat căsuțe de păsări. La ediția a doua, am zburat cu hamacul printre copaci, cu o tiroliană improvizată ad-hoc de niște băieți. Am cunoscut oameni, printre care și viitorul tată al copilului meu.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiy1uD8RJ9sJAeWS_fylZy_Y7ZK-nf4sBJZtex6dXNp_27p2MSGalhmY16woS-R63gbISHjp8GNmR2qSlmUR4lfEi-o6-Hd6NZru4o4R7C53uPQISD3e5LapFy8TVF8cB-xQIkeZ0USpUtH/s1600/DSC_5057.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiy1uD8RJ9sJAeWS_fylZy_Y7ZK-nf4sBJZtex6dXNp_27p2MSGalhmY16woS-R63gbISHjp8GNmR2qSlmUR4lfEi-o6-Hd6NZru4o4R7C53uPQISD3e5LapFy8TVF8cB-xQIkeZ0USpUtH/s640/DSC_5057.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHvyTTaoS3BoTGppIxgtECJl1YrOBhD8zBiqDov-UrY2Ae9tsBxyi85f4nYfWtvSsCdZupE2dFmapz1OCe3i_GN0wz45xxfflm5kP3LmQgxiVMQ1bXq8Oa1SDuzhQqaJDlsQqReYhxLnaH/s1600/SDC10673.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHvyTTaoS3BoTGppIxgtECJl1YrOBhD8zBiqDov-UrY2Ae9tsBxyi85f4nYfWtvSsCdZupE2dFmapz1OCe3i_GN0wz45xxfflm5kP3LmQgxiVMQ1bXq8Oa1SDuzhQqaJDlsQqReYhxLnaH/s640/SDC10673.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEht8r0wLDNB56bwmofJwRG5dM32th_m9UrXAxcwXXarursdgp1UD6YiWKBjb4hCXO3oGYePIapoZhqqJCl6VAKY-jejaZRxXFMUgLeCD9xNabogu5zd2bDFD5ZWFO1JdbFkTqOvry8WBOin/s1600/SDC10833.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEht8r0wLDNB56bwmofJwRG5dM32th_m9UrXAxcwXXarursdgp1UD6YiWKBjb4hCXO3oGYePIapoZhqqJCl6VAKY-jejaZRxXFMUgLeCD9xNabogu5zd2bDFD5ZWFO1JdbFkTqOvry8WBOin/s640/SDC10833.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
Cinci ani mai târziu, mă plimb cu cu fetița mea și cu tatăl ei prin parc, într-o zi calmă și frumoasă de septembrie. Poposim pe insulă, care este invadată de vegetație și totuși cumva scorojită. Mulți dintre copacii prin care zburam cu hamacul s-au uscat. Alții au rămas doar niște cioturi. Căsuțele de păsări au dispărut demult. Insula neîngrijită aproape se scufundă. Arhipelagul de spații urbane pe care l-am visat s-a transformat într-un arhipelag de căutări, pierderi, găsiri și regăsiri. Lumina de septembrie cade nepăsătoare peste parc, peste oameni, peste skateri, peste căruciorul în care ne plimbăm fetița, peste proaspătul teren de tenis de lângă skate park, care a confiscat o bucată mare de spațiu verde și a privatizat-o. Încă ne căutăm o insulă…<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhvAFBqbcZ0-8mVazVRdr-NbGqaaqj_pN1WXy0EDdsFZlDJ5qpULmOrVhdRYLH8e3R0mATMwJDCbqGcgDWQf8vuKxxZGjfGeTIloC5WqGSeVY0GHLbts0hpq6oXAQCmz1p3aKl2jH0vBmhB/s1600/IMG_5443.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhvAFBqbcZ0-8mVazVRdr-NbGqaaqj_pN1WXy0EDdsFZlDJ5qpULmOrVhdRYLH8e3R0mATMwJDCbqGcgDWQf8vuKxxZGjfGeTIloC5WqGSeVY0GHLbts0hpq6oXAQCmz1p3aKl2jH0vBmhB/s640/IMG_5443.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg9NkfMtlqYNgSy8ytyBMhhrNABlx-F2GTl8WOawTftFtRe2eqitR7kv0A-oqCqCAhbvOYY3JPDD3XhAMXiE6Hogl9JQ-ssKTWfJ_SpP4Mw5AhdpQahnqyMWR5a_AN9OWdSHKmTv73ZALK3/s1600/IMG_5459.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg9NkfMtlqYNgSy8ytyBMhhrNABlx-F2GTl8WOawTftFtRe2eqitR7kv0A-oqCqCAhbvOYY3JPDD3XhAMXiE6Hogl9JQ-ssKTWfJ_SpP4Mw5AhdpQahnqyMWR5a_AN9OWdSHKmTv73ZALK3/s640/IMG_5459.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<iframe width="420" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/KtAd4itwqRQ" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-88225837025177114102015-10-04T06:00:00.000-07:002016-09-26T11:09:50.914-07:00ȘIRNEA SUMMER LOVE<div style="text-align: justify;">
Vara trecută ne-am plimbat cu bebelușa pe cărări de munte, explorând pe îndelete satul Șirnea și zonele de poveste din jurul acestuia. Știam de Șirnea de ceva timp, totuși niciodată nu ne-am mobilizat să ajungem pe aici, preferând mai accesibilul Moieciu de Sus. Însă vara trecută ceva ne-a atras iremediabil aici, ca un magnet invizibil. Puținele cazări pe care le-am găsit pe internet erau toate indisponibile, dar până la urmă nu știu cum a reușit Silviu să se împrietenească la telefon cu un băiat din Șirnea, al cărui număr îl găsise pe internet, căutând cazări, discutând mai una, mai alta. Tipul, deși avea casa plină de oaspeți, ne-a chemat totuși la Șirnea, promițând că avea să găsească o soluție și pentru noi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu suntem genul care să ne dăm peste cap căutând hoteluri impecabile de câteva stele, acum, că avem bebeluș. No way! Zic asta, pentru că atunci când am frunzărit netul după cazări, am citit pe undeva pe un site de travel un post al unor părinți pretențioși care s-au cazat la un hotel extrem de scump prin satul Peștera, aflat nu departe de Șirnea, recomandând voioși hotelul și altora. Nu e vorba că nu ar fi ok, dar să nu uităm faptul că puțini părinți își permit să petreacă weekendul într-un hotel de 4 sau 5 stele - iar scopul siteurilor de travel și parenting ar fi să promoveze lucruri accesibile unui număr cât mai mare de persoane, nu doar unor anumite categorii sociale privilegiate.<br />
<br />
Noi suntem de părere că poți duce copiii în călătorii și altfel, fără să scoți sute de euro din buzunar pentru o simplă ieșire de weekend sau mii pentru o vacanță.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În fine. După conversația de la telefon cu băiatul din Șirnea, ne-am îmbarcat toți trei în Skoda noastră cea veche și mult încercată, pornind la drum cam în necunoștință de cauză. Șirnea ne-a întâmpinat cu un peisaj psihedelic și cu o primă surpriză: casele erau foarte răspândite, fiecare pe culmea ei de deal, iar drumurile nu erau amenajate. La început, am fost cam pierduți și nu prea știam încotro s-o apucăm. Noul nostru amic ne-a ghidat la telefon (care pierdea mereu semnalul) și astfel am ajuns la casa lui. Dacă ar fi fost să aterizăm pur și simplu în zonă, fără vreun contact anterior, cum ne stă în obicei, ne-ar fi fost destul de dificil să ne mișcăm și să ne prindem ce e de făcut.</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEscaJkJM9NgoUEDaNY2QG-yPv2o9HqJNZHIYKyQBXHzhqq_9uMYIw9Il_Aupz_gh3tvF3R7mC_Go6_mrfE93Q0FytK4opwWBTKBxZCP3inSSUAxBOuKNU89FUhPjYgIHS1By0msocN4dM/s1600/IMG_3693.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEscaJkJM9NgoUEDaNY2QG-yPv2o9HqJNZHIYKyQBXHzhqq_9uMYIw9Il_Aupz_gh3tvF3R7mC_Go6_mrfE93Q0FytK4opwWBTKBxZCP3inSSUAxBOuKNU89FUhPjYgIHS1By0msocN4dM/s640/IMG_3693.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdo6eeuWliN_9R0AvzVcx3szh5dDRUROUYn_vxoqdZ9K0Hq_OCflVNSo-kffIII2BRlg-QOmAK5QHodE9CVPaVzkZfBsIcRVMseuueRhqI7-DD9FcON_suTYnRMS5TNEoSozQUYOiGb5Ua/s1600/IMG_3706.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdo6eeuWliN_9R0AvzVcx3szh5dDRUROUYn_vxoqdZ9K0Hq_OCflVNSo-kffIII2BRlg-QOmAK5QHodE9CVPaVzkZfBsIcRVMseuueRhqI7-DD9FcON_suTYnRMS5TNEoSozQUYOiGb5Ua/s640/IMG_3706.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<i>Decupaje din Șirnea</i><br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Am fost plasați la sora băiatului din Șirnea și astfel am cunoscut-o pe doamna Mariana, în casa căreia am rămas până la urmă o săptămână întreagă, dublu față de cât ne planificaserăm. În zilele următoare ne-am preumblat de colo colo, am vizitat satele de prin împrejurimi: Peștera, Măgura, Dămbovicioara, Ciocanu. Am ajuns și la Prăpastiile Zărneștilor. Ne-am bucurat de peisajele superbe, am colindat pe jos sau cu mașina dealurile decupate parcă din basme. Desigur, am început să visăm la propria căbănuță în zonă și să întoarcem pe toate părțile posibilitățile de a realiza așa ceva. Am mâncat caș proaspăt și am băut în cantități considerabile lapte, pe care acasă nu prea îl consumăm, dar care la Șirnea a devenit un fel de apă pentru noi. Am cules plante medicinale și am luat dealurile la pas. Am urmărit Perseidele, pe 12-13 august și ne-am holbat fascinați la Calea Lactee, de o vizibilitate perfectă. Seară de seară, după ce adormeam fetița, stăteam pe butucii din curtea doamnei Mariana, aflați sub un brad, uitându-ne la stele și visând cum să ne clădim un viitor mai liniștit și mai apropiat de natură. Pe post de cadouri de zilele noastre, am zburat cu parapanta undeva lângă Brașov, la Săcele. Aș repeta oricând experiența asta de zbor, capabilă să oprească timpul în loc, pe care aș recomanda <span style="text-align: center;">oricui să o încerce măcar o dată în viață. </span></div>
<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJQGDJs-1ynKkTcQj6OehYqAOXxdXhNTRS8evk_7BCt03Cc1ikAmTIkRYU6-KZG_UcRYFVWmRHuvjrItckPr1meohU0mxrkHN0NIxT3yh9-Dk-KwQ5q12PJ0FT-_mhHywMjK4hq3hYrGly/s1600/G0081532.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="352" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJQGDJs-1ynKkTcQj6OehYqAOXxdXhNTRS8evk_7BCt03Cc1ikAmTIkRYU6-KZG_UcRYFVWmRHuvjrItckPr1meohU0mxrkHN0NIxT3yh9-Dk-KwQ5q12PJ0FT-_mhHywMjK4hq3hYrGly/s640/G0081532.JPG" width="640" /></a><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFJw5qfi9Icg5oznPwj9yCD0Q0LrwXiULgUSE8u4FbUlsmhR5jNw2R-0UObFnppthBcq2AJZU-xXcrJVNVlZIF7npdW6HepHZSlSwvC5z_755Lx8_4kc2KCAZ25JmKsVSkqJ1UsMuiliMC/s1600/IMG_3715.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFJw5qfi9Icg5oznPwj9yCD0Q0LrwXiULgUSE8u4FbUlsmhR5jNw2R-0UObFnppthBcq2AJZU-xXcrJVNVlZIF7npdW6HepHZSlSwvC5z_755Lx8_4kc2KCAZ25JmKsVSkqJ1UsMuiliMC/s640/IMG_3715.JPG" width="640" /></a></div>
<i>Casa doamnei Mariana</i><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhycw0v5__ShWRMfcK-48iXRDTbsSmHOcC_4OJCzTCkSEAfqhZoI7GAIISUWNeez6GSU8wLbtcRv6EwlEVV4Z7IRWLFCuOmZmN5M9ACMqozdy9WQX2kdUS77KyuAskrmOlgvgd0g8wOV3jP/s1600/IMG_3730.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhycw0v5__ShWRMfcK-48iXRDTbsSmHOcC_4OJCzTCkSEAfqhZoI7GAIISUWNeez6GSU8wLbtcRv6EwlEVV4Z7IRWLFCuOmZmN5M9ACMqozdy9WQX2kdUS77KyuAskrmOlgvgd0g8wOV3jP/s640/IMG_3730.JPG" width="640" /></a></div>
<i>Cu Rocky, cainele doamnei Mariana</i><br />
<i><br /></i>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMG8BaPr_aFQypX94msEMoM1IYFq-qL0QXUDP6vVZ94OSI5C6Z9zjo9umgR6hPpVWI1CDfIrioFYTa3_VMV-VXd_RfMrHMV_-tLmk-GYvUO2RHcWu_V5A6Vy1GuffYex3GEA7gpvW8cYEA/s1600/IMG_3918.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMG8BaPr_aFQypX94msEMoM1IYFq-qL0QXUDP6vVZ94OSI5C6Z9zjo9umgR6hPpVWI1CDfIrioFYTa3_VMV-VXd_RfMrHMV_-tLmk-GYvUO2RHcWu_V5A6Vy1GuffYex3GEA7gpvW8cYEA/s640/IMG_3918.JPG" width="640" /></a></div>
<i>Drumul spre satul Peștera</i><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhg6fuh6ge5tBzvulLC5VUPGZfiSA9dYVCTYTxpdefZSDrHQGK-irj1FeoD5qc1Ag6tPeMPUFHoykdAV8m16sF1Hom7PaAOqFUOzHUos_EbJIwnNqtPpKGW_jOMyFhF-IdkdwAmpeQOogtC/s1600/IMG_3924.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhg6fuh6ge5tBzvulLC5VUPGZfiSA9dYVCTYTxpdefZSDrHQGK-irj1FeoD5qc1Ag6tPeMPUFHoykdAV8m16sF1Hom7PaAOqFUOzHUos_EbJIwnNqtPpKGW_jOMyFhF-IdkdwAmpeQOogtC/s640/IMG_3924.JPG" width="640" /></a></div>
<i>satul Măgura</i><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEqH3hyGnX8pKionhCXTsNqKncZB8mOLp29UGZ-vglk09_2DWfXyBOFKnVYpN1_DV5X2bCMzy9oOhhJjyTynNeC6Vlee9jEQQlCMPO_9N-tfsjiNx4YIIhst3AvakypuYipL2d9aAcgsha/s1600/IMG_3941.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEqH3hyGnX8pKionhCXTsNqKncZB8mOLp29UGZ-vglk09_2DWfXyBOFKnVYpN1_DV5X2bCMzy9oOhhJjyTynNeC6Vlee9jEQQlCMPO_9N-tfsjiNx4YIIhst3AvakypuYipL2d9aAcgsha/s640/IMG_3941.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<i>Satul Peștera</i><br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
În Șirnea nu există magazine, din fericire am fost preveniți la telefon de noul nostru prieten și am venit cu ceva provizii. Cazarea a fost una fără pretenții. I-am plătit doamnei Mariana 60Ron/noapte (pentru două camere ocupate!), am avut lenjerii curate, mobilier minim și acces la toaletă proprie. Am primit gratis o grămadă de alimente: ouă de casă, caș, zacuscă, lapte, ciorbă din legumele crescute în curte, mămăligă cu brânză și smântână. Doar așa, pentru că am avut norocul să dăm de o gazdă nemaipomenită. Ne-am mai făcut și noi păstrăv cu legume pe grătarul din curte, am mai gătit câte o mâncărică și cam așa am rezolvat cu mesele. În septembrie am revenit la Șirnea, pentru ediția de toamnă – plănuim să mai facem o tură și în octombrie, dacă vremea ne va permite.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sfatul meu: mergeți într-o explorare a zonei, încercați să intrați în vorbă și să vă împrieteniți cu oamenii locului, cazați-vă în casele lor, povestiți cu ei, bucurați-vă de aerul tare de munte (Șirnea este satul aflat la cea mai înaltă altitudine din România) și stați așa, fără să faceți mare lucru. Baterii încărcate garantate!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFJMZ3KfU1b56K78LBJkwLF6sPwSaCVJBt7fi_FRlkzdz6JzNYuW4c9L0OfNGyVvJ3jHxIsAL3CCuz-bmFbq4AwHQH4yUF6WUpccusgQH83QJHkwTiJnlXMK4TbjcdUeZwzg3v1PkYul_D/s1600/IMG_3753.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFJMZ3KfU1b56K78LBJkwLF6sPwSaCVJBt7fi_FRlkzdz6JzNYuW4c9L0OfNGyVvJ3jHxIsAL3CCuz-bmFbq4AwHQH4yUF6WUpccusgQH83QJHkwTiJnlXMK4TbjcdUeZwzg3v1PkYul_D/s640/IMG_3753.JPG" width="640" /></a></div>
<i> Explorând dealurile din Șirnea</i><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEioXAPGCB-ylX1cJPFRJIQn3oUrlj8k0vbUzY3znFuZwqhWmgmZsguNfaVg9_Or8YvKrz9OMJqO7srN8G6BD3BE_ZapJz7eFfLI05vQ9ip98y8AKMjpmVHH9nZiUzMihJAmmpJgPPkbCxpN/s1600/IMG_3929.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEioXAPGCB-ylX1cJPFRJIQn3oUrlj8k0vbUzY3znFuZwqhWmgmZsguNfaVg9_Or8YvKrz9OMJqO7srN8G6BD3BE_ZapJz7eFfLI05vQ9ip98y8AKMjpmVHH9nZiUzMihJAmmpJgPPkbCxpN/s640/IMG_3929.JPG" width="640" /></a></div>
<i>O casă în satul Măgura, care ne-a plăcut</i><br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijWET37qgWl0HHfW_Hisf4h3VAdAfx4Cr62tE2PdM3DAnY0XDjDoi8oT8KScNYInjniQqiJdqGLKg0aVenfOwV3dZ8FxvYXByjFhM2k5Grrt878YHFe5Xg1z_3RNJxHhpVRSajPqHxuEo7/s1600/IMG_5189.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijWET37qgWl0HHfW_Hisf4h3VAdAfx4Cr62tE2PdM3DAnY0XDjDoi8oT8KScNYInjniQqiJdqGLKg0aVenfOwV3dZ8FxvYXByjFhM2k5Grrt878YHFe5Xg1z_3RNJxHhpVRSajPqHxuEo7/s640/IMG_5189.JPG" width="640" /></a><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<i>Ediția de toamnă, cu brândușe</i></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRmx23YF4pAV4Pn-r0dgAUVr1tj_FKJ96VmO_wxTZZFabK1y6fVtl8muMI-4XRIZ3ezybY0NQcsIeiRu75e2F3V5ViAW_4iOtoEnBtFch-Tw9NslNZLfMCQDjgCCd0b6Dm16PrgFKUx8B_/s1600/IMG_3958.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRmx23YF4pAV4Pn-r0dgAUVr1tj_FKJ96VmO_wxTZZFabK1y6fVtl8muMI-4XRIZ3ezybY0NQcsIeiRu75e2F3V5ViAW_4iOtoEnBtFch-Tw9NslNZLfMCQDjgCCd0b6Dm16PrgFKUx8B_/s640/IMG_3958.JPG" width="480" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<i>Prin Cheile Zărneștiului</i></div>
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-69376095443826771412015-10-04T02:32:00.000-07:002015-10-04T06:01:36.357-07:00Ganduri din miez de noapte treazDeunazi, am citit un articol despre parenting in Marea Britanie. Iata-l: <a href="http://oanabotezatu.ro/mama-copilul/mamainaltatara-ce-a-invatat-oana-despre-parenting-in-marea-britanie/">http://oanabotezatu.ro/mama-copilul/mamainaltatara-ce-a-invatat-oana-despre-parenting-in-marea-britanie/</a><br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1O0dM3TaDHq_j9HamCmC8x11FVvWQGwrf43WITOOwt40q-9do5BJTbbkwktg3C7L-rlhiht_O3C5UooCFQrb0tB0zOv6mPcuijfex8zhs5lDDbUn1MCyvV8VFvlMF-83ZrAzSyzpDFBQG/s1600/582837_486377971380327_1643902727_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1O0dM3TaDHq_j9HamCmC8x11FVvWQGwrf43WITOOwt40q-9do5BJTbbkwktg3C7L-rlhiht_O3C5UooCFQrb0tB0zOv6mPcuijfex8zhs5lDDbUn1MCyvV8VFvlMF-83ZrAzSyzpDFBQG/s640/582837_486377971380327_1643902727_n.jpg" width="520" /></a><br />
<div style="text-align: justify;">
Hmm, ce sa zic beneficii cu carul pentru mamicile din Marea Britanie. Pai sa vedem cateva drepturi (gratuite) pe care le are o mama platitoare de taxe in UK (le-am selectat pe cele care mi-au atras atentia):</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
-ecografii minime in sarcina;</div>
<div style="text-align: justify;">
-moasa care se ocupa de tine pe tot parcursul sarcinii si cu care nasti (regula, nu exceptia);</div>
<div style="text-align: justify;">
-multe nasteri in apa;</div>
<div style="text-align: justify;">
-health visitor,care, auziti aici „va urmari dezvoltarea lui pana la 14 ani si care, alternand cu moasa, viziteaza mama si copilul acasa in prima zi dupa nastere, oferindu-i mamei atat suport emotional, daca are nevoie, cat si ajutor cu anumite provocari ale noului statut, cel de mama, cum ar fi, de exemplu, atasarea bebelusului la san”</div>
<div style="text-align: justify;">
-oportunitati de socializare si cursuri gratuite pentru bebelusi</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Experienta mea (si a multor altor mamici, banuiesc) a fost cu totul altceva decat cele descrise aici. Ecografii cu nemiluita in sarcina; pe unele, exasperata, le-am refuzat – mi se pareau extrem de dese si de invazive, la fel cum am refuzat si cateva monitorizari cardiotocografice ale bebelusului. Ceea ce desigur, a atras critici peste critici. Nastere in apa? Dar cine a mai pomenit asa ceva? In afara de tatal copilului, nici macar o singura persoana din jurul meu nu m-a incurajat in acest sens. Drept pentru care am abandonat ideea. Nastere acasa? Doamne fereste, s-ar fi lasat cu discutii interminabile printre membrii familiei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Health visitor? Cat de minunat ar fi fost sa ne fie o astfel de persoana alaturi in primele zile de dupa nastere, atat de grele, atat de pline de nesomn si de nestiinta, cu depresia post-natala batand la usa, cu un start lin al alaptarii ratat. Alaptarea (despre care pregatesc cat de curand un post), despre care credeam ca va fi cea mai naturala si mai simpla chestie din cate aveam de facut in noua viata de mamica, s-a dovedit unul dintre cele mai grele hopuri de trecut. Tentatia abandonarii alaptarii a fost foarte mare la mine si a durat cam 2 luni. Apoi lucrurile s-au reglat, chiar si fara ajutorul unui consultant in alaptare, pe care eram prea obosita sa il caut si sa il contactez, dar vai, cat de super ultra misto ar fi ca statul sa iti puna gratuit la dispozitie un consultant sau un health visitor din asta, in astfel de momente cruciale din viata de proaspat parinte...Nu ca ar fi Statul cea mai prietenoasa si mai dorita entitate din vietile noastre, dar daca tot ne forteaza sa pompam tribut financiar cu nemiluita, ca sa il tinem in viata, poate ar putea sa dea ceva mai mult inapoi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sa trecem acum la socializarea bebelusului si cursurile gratuite de tipul celor descrise de autoarea articolului. Astfel de cursuri gratuite o sa vedem noi, mamicile autohtone, la pastele cailor. Asta e clar, nu-mi fac sperante aiurea. Cursuri gratuite cu bebe fac si o sa fac la mine acasa, zi de zi, punandu-mi la bataie imaginatia si pofta de joaca. De socializare ce sa zic; nu ma numar printre norocoasele care sa fi avut prietene deja mamici, prietene care au nascut in aceeasi perioada, cu care sa schimbe o vorba, o parere sau sa imparta o plimbare in parc etc.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dar oricum, in haosul urban si cotidian in care traim, orice socializare cu cele cateva mamici cu care am inceput totusi sa comunic, din cand in cand, si care au nascut aproximativ in aceeasi perioada, este destul de dificila. Sa fim seriosi, cum am iesit cu caruciorul din mica noastra bula de liniste formata din strada pe care locuim si parcul din apropierea ei, incepe haosul.</div>
<div style="text-align: justify;">
O iesire cu caruciorul in oras este o lupta continua. Da-i si lupta-te cu gropile din asfalt, cu masinile parcate pe trotuare, cu fel de fel de alte obstacole. Ia carutul in spinare cu tot cu copil (daca poti, desigur) pe la diverse statii de metrou sau incearca sa te urci cu el in tramvai. Desigur, exista Sfantul Marsupiu, dar poate nu intotdeauna ai chef de carat copilul agatat de tine sau poate uneori nu are el chef sa stea atatea ore in marsupiu. Iar cand pleci cu marsupiul, intotdeauna tre sa mai cari si rucsacelul cu apa, scutece si alte lucruri trebuincioase.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ca sa nu mai vorbim de dificultatea coordonarii si programarii oricarei intalniri, in vietile agitate pe care le ducem (eu una nu-mi vad capul de treburi si responsabilitati extra-bebe). Poate daca traiam intr-un oras mai mic puteam sa iesim intr-un anume spatiu public in care sa ne vedem cu persoane cunoscute fara sa fie nevoie sa punem mana pe telefon. Sa dam pur si simplu unii de altii, sa schimbam o vorba, sa ne bucuram impreuna ca existam si ca ne-am intalnit, fara sa ne mai straduim atata sa programam o simpla intalnire la care poate nici nu mai reusim sa ajungem, in final (ca doar suntem oameni liberi, nu?...)</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In fine, am plecat de la Marea Britanie si am ajuns in alta parte. Ce sa-i faci, flow-ul de ganduri si observatii este puternic in perioada aceasta...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1O0dM3TaDHq_j9HamCmC8x11FVvWQGwrf43WITOOwt40q-9do5BJTbbkwktg3C7L-rlhiht_O3C5UooCFQrb0tB0zOv6mPcuijfex8zhs5lDDbUn1MCyvV8VFvlMF-83ZrAzSyzpDFBQG/s1600/582837_486377971380327_1643902727_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: justify;"><br /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-46177071932654807462015-10-04T02:28:00.002-07:002015-10-04T02:28:52.337-07:00SydneyUrban Reservoir memories: for a person like me, deep in love with nature and the freedom it can bring to you, but in the same time passionate about discovering and analyzing urban spaces, always believing that every city has a soul and trying hard to sense it, in order to be able to cope with the city life, Sydney has absolutely kicked me in. It was pure urban delight and love at first sight, and since 2011, when I had the chance to visit and explore it, I can say it remained on the top of the list of perfect cities for me. A city with more than 70 beaches and the omnipresent ocean breath, yeah, that is something I long for...<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEge_tGhuEDR-fui0sI81Nv6Xgjao17WhubGcM8DeIn5dCRlgT54UQqtsCl8E6d-U4PpiKwaCDfGEE8pkLWdsGe_ZasS5v3Di3D7R65wsha2I_-FVzoSCozm3p3akcjYaeC8USYtTgR0nDpF/s1600/12080125_493650357475491_2549940426578817994_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="428" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEge_tGhuEDR-fui0sI81Nv6Xgjao17WhubGcM8DeIn5dCRlgT54UQqtsCl8E6d-U4PpiKwaCDfGEE8pkLWdsGe_ZasS5v3Di3D7R65wsha2I_-FVzoSCozm3p3akcjYaeC8USYtTgR0nDpF/s640/12080125_493650357475491_2549940426578817994_o.jpg" width="640" /></a></div>
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-5008452092627214682014-08-14T06:21:00.001-07:002015-07-12T13:05:26.936-07:00EXPLORARE URBANĂ ÎN BANGKOK - PARTEA I<b>ZIUA 1</b><br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Coborâm în Bangkok amețiți, după o călătorie de vreo 12 ore cu autobuzul. Luăm un taxi care ne poartă în noapte, timp de vreo oră, pe străzile și autostrăzile suspendate ale orașului, în drum spre hotelul rezervat pe internet. Primul contact vizual cu orașul: o încrengătură nesfârșită de șosele străjuite de blocuri-turn și alte clădiri impunătoare, presărate adesea cu șantiere. Mă gândesc că, inevitabil, spre asta tinde și Bucureștiul cu ale sale politici haotice de urbanism.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Hotelul l-am rezervat la repezeală, de la un net-cafe în Krabi, fără să știm exact unde se află sau ce fel de zonă e pe acolo. Oricum nu contează, pentru că nu avem nici un plan și nici o așteptare concretă de la Bangkok. Totul va fi freestyle improvizat. Taxiul ne costă cam 300 de baht (apr. 30 Ron), pentru mai bine de o oră de circulat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
După o noapte de refacere, a doua zi o pornim la pas prin împrejurimi, încercând să găsim o bancă să mai schimbăm niște bani. Ieșim din hotel, suntem total în pom, habar nu avem în ce parte a orașului ne aflăm. Oricât de lung îmi arunc privirea în jur, văd doar șiruri nesfârșite de blocuri-turn și șantiere.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Primul contact cu orașul la picior: nu sunt trotuare, e haos, trebuie să mergi cu ochii în 4. Căutăm un exchange și 2 tipe amabile ne ghidează – adică ne ținem după ele în timp ce străbatem niște parcări de mașini sau de scutere, extrem de animate de pietoni, care le folosesc pe post de pasaje de trecere (probabil în lipsa trotuarelor). Ca străin, nu prea ai șanse să te prinzi singur că drumurile se pot scurta prin parcări și pasaje. Intrăm într-un bloc turn incolor și inodor, la unul din etajele căruia se află un mall; în mall sunt și bănci; reușim să schimbăm bani, finally. Mall-ul este de asemenea plin de oameni și de activitate. Totul la aer rece. Întorși în strada caniculară, cumpărăm ananas gata curățat de la o gheretă și sandviciuri de la 7/11, omniprezentul supermarket.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdYXB6yGEZ-J2lh_Psr4YLSByUSDoFGqZVAX3N_Q1Dd_dwf38AL5LoU8AAqVX16REFxmOhbdVRQxaRyIIikq-w0aORUz-0xZKHieT1TunWitMNu-DmEeb-4dBJ-A2srPgawwVKtryTU1Go/s1600/IMG_0051.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="356" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdYXB6yGEZ-J2lh_Psr4YLSByUSDoFGqZVAX3N_Q1Dd_dwf38AL5LoU8AAqVX16REFxmOhbdVRQxaRyIIikq-w0aORUz-0xZKHieT1TunWitMNu-DmEeb-4dBJ-A2srPgawwVKtryTU1Go/s1600/IMG_0051.JPG" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Sună Marius, un prieten sosit mai înainte la Bangkok, cazat în altă parte decât noi. ”Unde sunteți?”, întreabă el. ”Ei, undeva rătăciți prin Bangkok”, îi răspunde Silviu, și constatăm amuzați că așa și era. Habar nu aveam unde eram, iar de hartă nu făcusem încă rost. Net pe telefon, ioc, deci o ardem fara harti. În fine, stabilim să ne vedem la ”weekend market”, iar Marius ne spune la ce stație de metrou se află. Asta e simplu, căci avem și noi stație de metrou la 2 pași de hotel. Așa că pătrundem în intimitatea metroului, unde totul arată brici și luxos. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ieșim la stația cu ”weekend market”, agitație, căldură mare, foame. Ne strecurăm încet în haosul pieței, unde vedem primele restaurante, cu meniu exclusiv în thailandeză. Vegetariana din mine nu s-ar opri în ruptul capului într-un astfel de loc: risc maxim. Oprim, în sfârșit, la un restaurant cu meniu și în engleză, unde îmi comand clasicul orez cu legume, care mă salvează în orice situație în care nu știu ce să mănânc. Oricum, pe durata șederii în Asia, orezul s-a transformat în pâinea noastră zilnică. Odată, am mâncat orez chiar și la micul dejun, în rând cu trendul local.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ne reîntâlnim cu Marius, după o despărțire de 2 săptămâni, timp în care el a colindat nordul Thailandei, iar noi sudul. Împreună facem un turneu prin piața de weekend, care e plină de haine hippy, accesorii, tricouri foarte ieftine și tot felul de alte mărunțișuri. Bineînțeles că ne umplem fiecare rucsacii cu tot ce apucăm, inclusiv cadouri, și gata, ăsta va fi shopingul din Bangkok, am scăpat de o grijă, bine că l-am rezolvat din prima zi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjJI7Z1EZwdW-g3ajbbM8uOwYKnU9rQj52dJnICENNFyjS36DvWDePbuG8RD_KuR0WrA7gmtRzgLHcfl9OC3lvmj3_pS6O-J11DWbhYNupmIwUWqRauyA3zFlxK2NVBhWzN-DvpDqI0hVz/s1600/IMG_0023.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjJI7Z1EZwdW-g3ajbbM8uOwYKnU9rQj52dJnICENNFyjS36DvWDePbuG8RD_KuR0WrA7gmtRzgLHcfl9OC3lvmj3_pS6O-J11DWbhYNupmIwUWqRauyA3zFlxK2NVBhWzN-DvpDqI0hVz/s1600/IMG_0023.JPG" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La întoarcerea în zona noastră, decidem să dăm o raită pe străzile din jurul hotelului, și, în spatele blocurilor-turn descoperim un cartier mai vechi tipic din Bangkok. Case cu ghivece de flori la intrare, învălmășeală, zeci de scutere amestecate pe străduțe înguste cu pietoni și mașini, foarte multe frizerii, gherete pe roți, restaurante locale pline ochi. Senzația de haos urban se întețește. Bucureștiul ăla aglomerat și prăfuit de care ne plângem cu toții, pare mic copil pe lângă urbanitatea din Bangkok. Măcar în București există trotuare și treceri de pietoni. Trotuare încărcate de mașini, dar măcar există.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyivK0ZtTJqMNMXGWOBNGrtpP7WilvGuDKxqm_2ZXW89GR3DTsVSydFrdVDmyDTfnC40BB7J88FJaNjRkZ4RPYvzVnpPZvnbyP1kdkH1cHnbP9QdagpaZFAyB-mhWSlf3_8rvC2dkpCq-3/s1600/IMG_0006.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyivK0ZtTJqMNMXGWOBNGrtpP7WilvGuDKxqm_2ZXW89GR3DTsVSydFrdVDmyDTfnC40BB7J88FJaNjRkZ4RPYvzVnpPZvnbyP1kdkH1cHnbP9QdagpaZFAyB-mhWSlf3_8rvC2dkpCq-3/s1600/IMG_0006.JPG" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjc4W0pX8Ui0txe8tcdFu5K2QlwydWtyH2qHhr7FXyj03rWoX_fYX2Goo_ECwFke9qwWQDBlo2drFKk5PjgZGE5IeRUyJqhwHsAq6R8mAM8C2-TXMytykI4X57dbe3e7GFvm90x2PrM6OtE/s1600/IMG_0039.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjc4W0pX8Ui0txe8tcdFu5K2QlwydWtyH2qHhr7FXyj03rWoX_fYX2Goo_ECwFke9qwWQDBlo2drFKk5PjgZGE5IeRUyJqhwHsAq6R8mAM8C2-TXMytykI4X57dbe3e7GFvm90x2PrM6OtE/s1600/IMG_0039.JPG" width="640" /></a></div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQkZyupJZWs0SoFZXkWDBMGn267QndCmHmenBCYCpQzEhQTiQhWIVafuhEdWeHSTJqh_tm7Z-0TS3Bf-AuFCAG-yRGcuRaub15gOFIhSIVfQhOV8yGLrh19s_1g-qpJqYz77lGmDbFXR_m/s1600/IMG_0069.JPG" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQkZyupJZWs0SoFZXkWDBMGn267QndCmHmenBCYCpQzEhQTiQhWIVafuhEdWeHSTJqh_tm7Z-0TS3Bf-AuFCAG-yRGcuRaub15gOFIhSIVfQhOV8yGLrh19s_1g-qpJqYz77lGmDbFXR_m/s1600/IMG_0069.JPG" width="640" /></a><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-b73EwlpVZMog68vxQK14rDzsDGVdp35zOI1QWsuTBt9nxkXY0aAlJyLCT1Txlgkm1F443G4SvuLDqGWqOOzaAZxrYp_wFVCQLYwBe7cRez1g5CcBi7_DDisK8olt49vZxavQ0MPqvLtZ/s1600/IMG_0064.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-b73EwlpVZMog68vxQK14rDzsDGVdp35zOI1QWsuTBt9nxkXY0aAlJyLCT1Txlgkm1F443G4SvuLDqGWqOOzaAZxrYp_wFVCQLYwBe7cRez1g5CcBi7_DDisK8olt49vZxavQ0MPqvLtZ/s1600/IMG_0064.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1L036cP3CTtlyDfUIUkDe8ps9izzBfN75lsKTsKH4rp4CIXS4TzFvexsbiFdmD9lGYC9uVou26TvpeujWK38x4LHpYD47cV09wauNDVKWlafuupZcMwuowlBgrmSZXph1DNnISabhyphenhyphenO-f/s1600/IMG_0090.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1L036cP3CTtlyDfUIUkDe8ps9izzBfN75lsKTsKH4rp4CIXS4TzFvexsbiFdmD9lGYC9uVou26TvpeujWK38x4LHpYD47cV09wauNDVKWlafuupZcMwuowlBgrmSZXph1DNnISabhyphenhyphenO-f/s1600/IMG_0090.JPG" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mă întreb dacă planificatorii urbani din Bangkok au făcut măcar o dată în viața lor orașul la picior. Probabil că nu, la fel cum nici majoritatea locuitorilor nu se plimbă la pas prin orașul lor. Pe aici oamenii trăiesc mai mult în interior decât pe străzi. În interior spațiile sunt amenajate și aseptice, izolându-te de haosul stradal. Iar alteori, dimpotrivă, oamenii folosesc strada pentru cele mai diverse activități: dormit, mâncat, citit, relaxat – însă aceste lucruri se întâmplă mai ales în apropierea locurilor de munca pe care le au și unde se pare că își desfășoară o mare parte din viață (mici magazine și afaceri locale, restaurante etc). </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivkTCFqGIXbbwYMl6v1kRdG5cdckFT77ueQHFHbeQibV-alzsjOhqqGdIf_MAdCxKy_h8t82QzMlXakjmt0q0TgTYc4On9YL3jN-s5-72aH4KogZUJJspNpetxFqJUE0bkAosX5dVgTXqt/s1600/IMG_0101.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivkTCFqGIXbbwYMl6v1kRdG5cdckFT77ueQHFHbeQibV-alzsjOhqqGdIf_MAdCxKy_h8t82QzMlXakjmt0q0TgTYc4On9YL3jN-s5-72aH4KogZUJJspNpetxFqJUE0bkAosX5dVgTXqt/s1600/IMG_0101.JPG" width="356" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiz-_GnAwGp545-3zX1fS2aOydm1FaE12RzNCb9GbZA7I8-106Sg7LyJ4uf_M81Fy-834Jdt_JSfr9oi-QUdMdyAzbaqT8-h-qYrH5eavp_cLvyf6ZRafUKa4MOv2mkg2fCSJXZgm-TOUg9/s1600/IMG_0112.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiz-_GnAwGp545-3zX1fS2aOydm1FaE12RzNCb9GbZA7I8-106Sg7LyJ4uf_M81Fy-834Jdt_JSfr9oi-QUdMdyAzbaqT8-h-qYrH5eavp_cLvyf6ZRafUKa4MOv2mkg2fCSJXZgm-TOUg9/s1600/IMG_0112.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgA335aK059qePp5Jmm-XDSuWM3kVbZ6SMw6m1fjg2Jpa-02o4u19pWu_7ot75h8ooEy5ajfThuteHO4VHhJA6tbQGqBDWLHXyBRjY4dzrmAlio-K6_BAySq-iP6a-HJtOVXxTDqQK86MKh/s1600/IMG_0117.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgA335aK059qePp5Jmm-XDSuWM3kVbZ6SMw6m1fjg2Jpa-02o4u19pWu_7ot75h8ooEy5ajfThuteHO4VHhJA6tbQGqBDWLHXyBRjY4dzrmAlio-K6_BAySq-iP6a-HJtOVXxTDqQK86MKh/s1600/IMG_0117.JPG" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Traficul urban pare să fie o uriașă și tacită negociere: o masă nedefinită în care se amestecă de-a valma scutere, mașini, tuk tuk-uri, biciclete, pietoni, autobuze, ale cărei reguli de funcționare îmi scapă total. Sau poate că absența regulilor este cea care definește traficul. În orice caz, la puținele treceri de pietoni existente nu oprește nimeni. Ori îți iei inima în dinți și traversezi, ori nu mai traversezi deloc, minute sau sferturi bune de oră. Cam așa stă treaba.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDmf3GqWk_B68kS1Fhe01khJB5mNwEmQ61ha-oQqySUHNOmta3a33VWINwYaLsLxv4piF8XVfUTff8JNZ5dKkWx9M59kpb0N5HOjypVGnp4QEQLOVPCtyUfm8anneUrY5xMMhPQ1GB5NRa/s1600/IMG_0002.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDmf3GqWk_B68kS1Fhe01khJB5mNwEmQ61ha-oQqySUHNOmta3a33VWINwYaLsLxv4piF8XVfUTff8JNZ5dKkWx9M59kpb0N5HOjypVGnp4QEQLOVPCtyUfm8anneUrY5xMMhPQ1GB5NRa/s1600/IMG_0002.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyJ3h__h52ZZ3YXZwqFAdDutC5-ndkTWZU1WJab7FpelZDlz2Z2gZJngVzamahJw1CiCwMno-jGpUY0ko8WOkJHWb0SOqgfhv4DfOp1wdc3TqwmpBrfQmoL7SfxGqxvZc15ZG3wdl_zZrF/s1600/IMG_0182.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyJ3h__h52ZZ3YXZwqFAdDutC5-ndkTWZU1WJab7FpelZDlz2Z2gZJngVzamahJw1CiCwMno-jGpUY0ko8WOkJHWb0SOqgfhv4DfOp1wdc3TqwmpBrfQmoL7SfxGqxvZc15ZG3wdl_zZrF/s1600/IMG_0182.JPG" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În fine, încheiem prima zi de Bangkok cu o incursiune într-un supermarket, de unde încercăm să ne procurăm câte ceva de mâncare. Supermarketul conține și un mare ”food court” – o zona doar cu alimente, care mai de care mai colorate și mai extraterestre. Dăm mai multe ture încercând să ne împrietenim mai întâi mental cu vreun tip de hrană, iar eu ochesc niște bucătărese care prepară live o supă ciudată, cu multe feluri de ciuperci și ierburi. După atâta orez cu legume, simt nevoia să încerc și altceva. </div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjb5uDIsgWu2Zg74riYEL4R0thLX1tSJmHo_ySMUAfJKaU7Ve_6arDkDEUGCKZyTYl5zkmTW-77y_sGZtzNrZzcdUnF_8Ro03rEPs8Q_TbMzRVFxmKn0uywIrm1Z2mmAutVwavF-ArGTGER/s1600/IMG_0046.JPG" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjb5uDIsgWu2Zg74riYEL4R0thLX1tSJmHo_ySMUAfJKaU7Ve_6arDkDEUGCKZyTYl5zkmTW-77y_sGZtzNrZzcdUnF_8Ro03rEPs8Q_TbMzRVFxmKn0uywIrm1Z2mmAutVwavF-ArGTGER/s1600/IMG_0046.JPG" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Îmi iau inima în dinți și comand, rugându-le de mai multe ori pe doamne să nu-mi facă supa ”sapaisi” (spicey). Mă așez la o masă, gust și observ un cuplu în vârstă, mixt (un asiatic și o non-asiatică), oprit în fața mea și privindu-ma țintă. I-am întrebat daca totul este în regulă și ei au zis că da, doar că așteptau să vadă ce reacție am când voi gusta supa, că se vedea că nu eram familiară cu ea. Probabil credeau că e mega picantă și așteptau să vadă cum îmi ia gura foc și să se amuze. Din păcate pentru ei, din fericire pentru mine, supa nu era picantă, doar foarte piperată. Mă milogisem încontinuu de femeile de la tejghea să nu mi-o facă picantă, ele dăduseră de înțeles că așa va fi, dar în țara asta nu poți fi sigur niciodată, te trezești că ți-a luat gura foc când ți-e lumea mai dragă. Femeia din cuplu a mai adăugat că supa aceea tradițională este unul din felurile ei preferate de mâncare și unul extrem de sănătos. Cu efort, am reușit să o termin și cam aici s-au încheiat epopeea mea la ”food court” și prima zi de Bangkok.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i>to be continued! </i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEie3gj7auDSt5nQFIIeLhhXqDMwJsdVz8xAiJHk1B5rk8Vd_7Tc96zmdWSY4SYfksLONPkGnDcqV1F2EXgeH6K3enuiw_vIrhyiFAa-jmSd3n_vM_QTtf0V_SL3nzHFL9Askzeja3ZFugiQ/s1600/IMG_0045.JPG" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEie3gj7auDSt5nQFIIeLhhXqDMwJsdVz8xAiJHk1B5rk8Vd_7Tc96zmdWSY4SYfksLONPkGnDcqV1F2EXgeH6K3enuiw_vIrhyiFAa-jmSd3n_vM_QTtf0V_SL3nzHFL9Askzeja3ZFugiQ/s1600/IMG_0045.JPG" width="640" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNCIXjiuX0U-zTknYKj8GcsBLfVkFDQ2WO20LQmZGNz1WaIcDbs79scbzrT-tz92zlpUwjTzvNySBn0r4foX-a-gZxVLuAA7p9l4fCIm_rr4kSFprOK-s_ZBdgYa8ekaylu6q2eqWRZA3o/s1600/IMG_0043.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNCIXjiuX0U-zTknYKj8GcsBLfVkFDQ2WO20LQmZGNz1WaIcDbs79scbzrT-tz92zlpUwjTzvNySBn0r4foX-a-gZxVLuAA7p9l4fCIm_rr4kSFprOK-s_ZBdgYa8ekaylu6q2eqWRZA3o/s1600/IMG_0043.JPG" width="358" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdjrAjZ3vbUsGts2zBb3Bcqz-AfACGobVI5FzA4hMSHS_gbDKQTCXsU9pQR778DaUHojBciD1x2IavRBsUDvGpk2pqcC9Gz1ktdIrrI5GWw8YybmejFlLnQAZmPiDUZCSjGT4YjrlUlidJ/s1600/IMG_0047.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdjrAjZ3vbUsGts2zBb3Bcqz-AfACGobVI5FzA4hMSHS_gbDKQTCXsU9pQR778DaUHojBciD1x2IavRBsUDvGpk2pqcC9Gz1ktdIrrI5GWw8YybmejFlLnQAZmPiDUZCSjGT4YjrlUlidJ/s1600/IMG_0047.JPG" width="640" /></a></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-80124083134250353532014-04-13T08:49:00.001-07:002014-04-13T08:49:24.829-07:00Cheile Sohodol (langa Tg. Jiu) - aprilie 2014<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdstPVt_l_wt7DUZJ5JrxGbDDwftG6A7UHuc-IhFyhCfpNyVHZdxMEK618nwKCjgvAXU44CO_GyoGNGCHa53vt-bl8wDWffbIvyMpELQExS5jDwAKbZ-orviNFO6ZjUo6iCdHcm_D-sbkZ/s1600/IMG_0040.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdstPVt_l_wt7DUZJ5JrxGbDDwftG6A7UHuc-IhFyhCfpNyVHZdxMEK618nwKCjgvAXU44CO_GyoGNGCHa53vt-bl8wDWffbIvyMpELQExS5jDwAKbZ-orviNFO6ZjUo6iCdHcm_D-sbkZ/s1600/IMG_0040.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXQu1qbWBYPyf5Jc4zqQ69-6xAW3nCT98fhIdveoUS_l3tKxIiIC1bhKx7c7u9Fe97MY0oqQj1OwPsFPHFVXH1yioH6QMiMEh9ZQbyWnw-Bsxb4I4ALV2p-4KvOjVJfFc7wlTrjt0KDIBy/s1600/IMG_0052.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXQu1qbWBYPyf5Jc4zqQ69-6xAW3nCT98fhIdveoUS_l3tKxIiIC1bhKx7c7u9Fe97MY0oqQj1OwPsFPHFVXH1yioH6QMiMEh9ZQbyWnw-Bsxb4I4ALV2p-4KvOjVJfFc7wlTrjt0KDIBy/s1600/IMG_0052.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYkHmSAmgzqqXM2_2_5fOYSPmGK4S8GjHQgmd8tRV4q6ToitVOA5afsc2hFiXqBcmUkzrZNt6onZRr4ES1-JBMzb2e2pGkHQnolwJdVC6TUH4bjAIv4TpYif7p_tUnG9JN56NRVtQnDgz1/s1600/IMG_0060.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYkHmSAmgzqqXM2_2_5fOYSPmGK4S8GjHQgmd8tRV4q6ToitVOA5afsc2hFiXqBcmUkzrZNt6onZRr4ES1-JBMzb2e2pGkHQnolwJdVC6TUH4bjAIv4TpYif7p_tUnG9JN56NRVtQnDgz1/s1600/IMG_0060.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3h6JDJbI7BpH7VEHxywbJ6NBnX5UlnkaJUDJ5aUYTu4XYCBunnpR1TMNXlw8R-RSGqQOdAId-Q7P3M4G6Ue0XXFbmuoazEttpS0mRF1jKZfLhpz4RZNpvHnWd4lYR64U3oyXYknJQXa6E/s1600/IMG_0067.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><br /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjA3WZQHIeM5xE1I26JegqJfsQunVk-1_QV3V08KrqDi5VtSZqpHbFJ4P4ZJ4PRaIpMth3N_FMs5XIXgclMEWQPsKSRiKLth9Ez6VkNmmgP7DGLyzm1F7L6ZMrt8HOhLuzyKwbnrajQ2UNl/s1600/IMG_0079.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjA3WZQHIeM5xE1I26JegqJfsQunVk-1_QV3V08KrqDi5VtSZqpHbFJ4P4ZJ4PRaIpMth3N_FMs5XIXgclMEWQPsKSRiKLth9Ez6VkNmmgP7DGLyzm1F7L6ZMrt8HOhLuzyKwbnrajQ2UNl/s1600/IMG_0079.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGdNeR4LrC9rqfpEYPonPOXZkQanmdmir75RVhT9ljuQgC4nknXwCvfCx0D97v3K9HPZV0jlQ_xUhlrvsMNv1tlrCdXfqLNLa8vGl2OAxuguHNIsFHfkWlDwBaEbQ3Xuq9v5-XGRMXhglO/s1600/IMG_0089.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGdNeR4LrC9rqfpEYPonPOXZkQanmdmir75RVhT9ljuQgC4nknXwCvfCx0D97v3K9HPZV0jlQ_xUhlrvsMNv1tlrCdXfqLNLa8vGl2OAxuguHNIsFHfkWlDwBaEbQ3Xuq9v5-XGRMXhglO/s1600/IMG_0089.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikEJrqjd3kvt3Kjg_PUzxesBJo6WfRpo16odq_Uec7VsiY34DecogsKser98NjPOoY8Xb7waaWfeT-gREt7BKWgSH5lX-QIgv-HeYFMscWRFFktg0A-Q5wF3n_W8Iw33Ok-vAG4ltsG4LW/s1600/IMG_0106.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikEJrqjd3kvt3Kjg_PUzxesBJo6WfRpo16odq_Uec7VsiY34DecogsKser98NjPOoY8Xb7waaWfeT-gREt7BKWgSH5lX-QIgv-HeYFMscWRFFktg0A-Q5wF3n_W8Iw33Ok-vAG4ltsG4LW/s1600/IMG_0106.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPVpljqCqCc5WO1Yelcc2f54ci5H1ykjEnk2Mfc_GHYDqqN-3owT1oDCIeY-YQsVRmKnBxUYfXmh2upL-0EaQdcZNb8PqdWr6c3lU2-d_RgdqH-0eH90R-c5rJrEgaSMxYP9x7ZXUwFopQ/s1600/IMG_0118.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPVpljqCqCc5WO1Yelcc2f54ci5H1ykjEnk2Mfc_GHYDqqN-3owT1oDCIeY-YQsVRmKnBxUYfXmh2upL-0EaQdcZNb8PqdWr6c3lU2-d_RgdqH-0eH90R-c5rJrEgaSMxYP9x7ZXUwFopQ/s1600/IMG_0118.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLVztxNblAm31iWbpCzpSFY9Wf4NkhG8YlDux29wWbV-CN9-XeWJWYhcoURy22nuStrG1Plm1knt41BAtRvgqMYJGY4sSbkQPpSZYC5WRlDtMmJ136Zx8VFEGaizp6SkaHWP3yo1LVXOfk/s1600/IMG_0144.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLVztxNblAm31iWbpCzpSFY9Wf4NkhG8YlDux29wWbV-CN9-XeWJWYhcoURy22nuStrG1Plm1knt41BAtRvgqMYJGY4sSbkQPpSZYC5WRlDtMmJ136Zx8VFEGaizp6SkaHWP3yo1LVXOfk/s1600/IMG_0144.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYOtcgzf7K5ZyhyVPtXXOYfvWTQzvFPBMmd7bnI8GG3M1-p-vVede8P_XblfjGbbSeqiVB2uzNOe2U4fHgIsmWINP_McWZggwpNuetqPL3PjCVmj2kqS4S4KcT29Mp08MP-KXdbWzxjmuw/s1600/IMG_0151.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYOtcgzf7K5ZyhyVPtXXOYfvWTQzvFPBMmd7bnI8GG3M1-p-vVede8P_XblfjGbbSeqiVB2uzNOe2U4fHgIsmWINP_McWZggwpNuetqPL3PjCVmj2kqS4S4KcT29Mp08MP-KXdbWzxjmuw/s1600/IMG_0151.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-17473054539054543532014-04-13T08:22:00.001-07:002014-04-13T08:23:06.776-07:00Gărâna Intamplator, am ajuns si eu, in sfarsit, la Garana – dar nu la vestitul festival de jazz, ci asa, in trecere, prin luna aprilie, cand nu vezi tipenie de turist in zona. Garana este un sat situat cam la 1000 de metri altitudine, nu departe de muntii Semenic (in jud. Caras Severin). Arata ca un loc desprins de lume si, cumva, te simti acolo ca in alta tara. Asta se explica prin faptul ca localitatea a fost înființată în 1828 cu numele de Wolfsberg, de coloniști germani provenind din Pădurea Bavareză și din Boemia de sud. Acesti colonisti sunt cunoscuti sub numele de ”pemi”. Probabil de asta satul arata special si are alt vibe. <br /><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLtLzEENCwHyAfc_4OEC1DMmmEBDLOGxz8I1YUYPuOMd6Pw4qdSiUyp8qSS7zM2ucun1VF-lh0KtPAB0AFSpDlWgEGUHbZJ3ksTYvTwRUG75MWWpcWKn6lgTiOjw05UJxCwcXElmV630ye/s1600/IMG_0043.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLtLzEENCwHyAfc_4OEC1DMmmEBDLOGxz8I1YUYPuOMd6Pw4qdSiUyp8qSS7zM2ucun1VF-lh0KtPAB0AFSpDlWgEGUHbZJ3ksTYvTwRUG75MWWpcWKn6lgTiOjw05UJxCwcXElmV630ye/s1600/IMG_0043.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<i>foto: Miruna Tirca</i><br />
<br />
Din pacate, in Garana si alt sat invecinat nu mai locuiesc decat 78 de persoane, in prezent, conform spuselor lui Papi, localnic si unul dintre organizatorii festivalului de jazz. Marea parte din case sunt locuinte de vacanta ale orasenilor din Timisoara sau Resita. Cu toate astea, in afara de Festivalul de jazz, se pare ca prin Garana mai misca si alte evenimente (concursuri de biciclete, motociclete etc); s-a facut recent si o partie de schi. Cu toate acestea, se pare ca din partea Primariei nu exista prea mult sprijin pentru revitalizarea zonei, dimpotriva. (conform spuselor celor cu care am schimbat cateva vorbe).<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgx3h98uRzUhVN9LrlHi9I9pzzUVR0TPc_XzazHopodnsFyL8HeAFOvuF0HEUPTTbou7nRRNtvshrCxEVPbCYgUb1N5LJVcBaH9jI_FY6WBy0c5P5QpUE5Xhgnb3E7jzoge7bnbddTXd8oh/s1600/IMG_0045.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgx3h98uRzUhVN9LrlHi9I9pzzUVR0TPc_XzazHopodnsFyL8HeAFOvuF0HEUPTTbou7nRRNtvshrCxEVPbCYgUb1N5LJVcBaH9jI_FY6WBy0c5P5QpUE5Xhgnb3E7jzoge7bnbddTXd8oh/s1600/IMG_0045.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0Wn_T7JyEsomVh6gm8gwGDd-U0mtO9OB4Unx3PQUqy2K9k0C4PS79Q_3q9fpGAP-_niJvD4Fs3iFb-dhjzQZKGXUUPdz3W3LNkCqYfvApfRLgxrlFlX88vSwuVIEm8FEJazwcqCrnxTp8/s1600/IMG_0046.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0Wn_T7JyEsomVh6gm8gwGDd-U0mtO9OB4Unx3PQUqy2K9k0C4PS79Q_3q9fpGAP-_niJvD4Fs3iFb-dhjzQZKGXUUPdz3W3LNkCqYfvApfRLgxrlFlX88vSwuVIEm8FEJazwcqCrnxTp8/s1600/IMG_0046.JPG" height="640" width="359" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjeJFViEerDhHU6SohfrhIw_bASUG4-lmsNiH6_nfnomCfGl9e-H5giXrWCVZG3mghHSmLo89XuwDxKSdkuJmk5HLLag6r13IKHOdJ-5np_PWDZX5cuN658bNv9DDora525c_YKzDLaBOJd/s1600/IMG_0055.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjeJFViEerDhHU6SohfrhIw_bASUG4-lmsNiH6_nfnomCfGl9e-H5giXrWCVZG3mghHSmLo89XuwDxKSdkuJmk5HLLag6r13IKHOdJ-5np_PWDZX5cuN658bNv9DDora525c_YKzDLaBOJd/s1600/IMG_0055.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSDqYPzDQfwwJgmJmCKS6FaFJB05FdMwZ2qwrRPlr8AYIN5GqeyJR_iBNogln2YhSbLbJYUGmxaVm_d9wUobJ2nlxJxI0YEySkXvfq2Ga4sVQiPjNr_L-ChTgfh2cBIeMlK6Qe5wJe6X6V/s1600/index.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a><br />
<i>foto: Miruna Tirca<br /></i> <br />
La vreo 3 km de Garana se afla satul Lindenfeld, un sat-fantoma, care a fost in totalitate parasit de locuitorii sai (tot colonisti pemi). Pe aici nu am ajuns inca, dar am inteles ca are o atmosfera cu totul speciala; in multe case parasite se pare ca au ramas obiectele amplasate ca si cum proprietarul s-ar fi dus cateva minute pana in vecini, nu definitiv in alta tara...Lindenfeld se anunta a fi o explorare interesanta pentru vara care urmeaza.<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSDqYPzDQfwwJgmJmCKS6FaFJB05FdMwZ2qwrRPlr8AYIN5GqeyJR_iBNogln2YhSbLbJYUGmxaVm_d9wUobJ2nlxJxI0YEySkXvfq2Ga4sVQiPjNr_L-ChTgfh2cBIeMlK6Qe5wJe6X6V/s1600/index.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSDqYPzDQfwwJgmJmCKS6FaFJB05FdMwZ2qwrRPlr8AYIN5GqeyJR_iBNogln2YhSbLbJYUGmxaVm_d9wUobJ2nlxJxI0YEySkXvfq2Ga4sVQiPjNr_L-ChTgfh2cBIeMlK6Qe5wJe6X6V/s1600/index.jpg" height="443" width="640" /></a><br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<i>Lindenfeld - fotografie preluata de pe google images</i>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-88537498692550562432014-02-23T14:07:00.003-08:002014-02-25T00:42:31.141-08:00Experiențe urbane - Episodul 1Am crescut într-un oraș mic de provincie, în care experiențele urbane erau limitate, sau, mai bine zis, ”urban” era un termen care își căuta din greu sensul în acel spațiu liniștit, înconjurat de dealuri subcarpatice, cu munții la o aruncătură de băț (să zicem). <br />
<br />
Trenul personal care pleca spre București, aflat la vreo 100 de km distanță, se ducea, desigur, în alt univers. Urban la mine în oraș însemnau: bulevardul micuț care lega centru orașului de gară, câteva cartiere de blocuri, o șosea principală care traversa localitatea, un parc, ceva magazine și multe case.<br />
<br />
La vârsta de 4 ani, scăpată de sub supraveghere, am tăiat-o de capul meu de acasă, încălțată cu doi pantofi diferiți și cu șireturile dezlegate (pentru că nu puteam încă să le închei). Am coborât scările de la etajul doi până la parter, am ieșit în fața blocului și am început subit excursia, n-am stat mult pe gânduri. Aceasta a fost prima experiență urbană personală din viața mea și a fost una fascinantă. Se știe că, atunci când ești mic, percepi spațiile și distanțele ca fiind mult mai mari sau mai fantastice decât sunt în realitate. Mergând eu tacticos de acasă până în centrul orașului, mi se părea că traversez lumea de la un capăt la altul, ceea ce, într-un fel, era și adevărat. Lumea de la 4 ani se întindea între casă, centrul orașului, unde ieșeam la plimbare, și casa bunicilor. Prima mea explorare urbană a eșuat la frizerie, unde chiar nu îmi amintesc de ce am intrat. Aici am fost recunoscută degrabă și reținută până la anunțarea și venirea părinților.<br />
<br />
Cu părinții mai mergeam prin Târgoviște și București, dar nu imi amintesc absolut nici o senzație din ieșirile astea. În schimb, îmi amintesc perfect toate senzațiile și gândurile din timpul evadării mele de la 4 ani. Mă văd și acum mergând aiurea prin oraș și mirându-ma încontinuu de tot ceea ce vedeam pe traseul ales de mine, și doar de mine. <br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHnBzJriTKsnogU5HbzHetsWVpFvSw9HAzZtfznDAxpFjLqDatGSFaEPXW5GCT5-pclxKBS22wNlD45yu94OvPKApAeZcICum-wuw2Dz-oT9H-V2PzhlYPYxChiwIshJfsN2QdpM6dqAAw/s1600/scan0003.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHnBzJriTKsnogU5HbzHetsWVpFvSw9HAzZtfznDAxpFjLqDatGSFaEPXW5GCT5-pclxKBS22wNlD45yu94OvPKApAeZcICum-wuw2Dz-oT9H-V2PzhlYPYxChiwIshJfsN2QdpM6dqAAw/s1600/scan0003.jpg" height="444" width="640" /></a></div>
<i> Eu în stânga, pe bicicletă, la 3-4 ani, pregătindu-ma (probabil) să o iau din loc..</i><br />
<br />
Prima ieșire pe cont propriu în alt oraș decât cel natal, a fost atunci când eram în clasa a 8a și am participat la Olimpiada națională de limba română, care se ținea în Călărași. Din nou, nu îmi amintesc mare lucru despre Călărași, pentru că toate experiențele intense le-am trăit acolo în interior și nu în exterior. În interior, adică la căminul unde eram cazați, și în care ocupasem, împreună cu mai mulți ”olimpici” nici mai mult nici mai puțin decât toaletele! De fapt, ”toaletele” reprezentau o încăpere complexă, împărțită în 3 camere: într-una se aflau dușurile, în alta veceurile iar la mijloc erau chiuvetele. În camera chiuvetelor, foarte spațioasă, se mai afla un cazan enorm care încălzea apa. Ei bine, aici aveam noi sediul general: ne căram din camere păturile și pernele, le urcam pe cazan construind astfel un culcuș extrem de reușit; duceam acolo chiar și mesele cu scaune pe care le aveam prin dormitoare. Ce mai, birou în toată regula, în care, chipurile, repetam toată noaptea pentru olimpiadă. Poate că lucrurile astea sună extrem de stupid, însă la vremea aceea ele reprezentau experiențe extraordinare de interacțiune cu alți oameni, care, pe nevăzute, își puneau amprenta asupra personalității mele și a felului de a fi.<br />
<br />
În fine. În clasa a 10a, la liceu, a urmat o nouă fază pe țară la Olimpiada de română, care s-a ținut la Iași. Ei bine, Iași-ul a fost prima mea experiență adevărată de urbanitate. De data asta am petrecut foarte puțin timp în interior și, în așteptarea măreței ”olimpiade”, de care, sincer, nici nu îmi mai păsa așa tare, am bătut încontinuu străzile, zi și noapte. Țin minte că totul mi s-a părut minunat: bulevardele, copacii, cofetăriile cu prăjituri imense din centru, clădirile și mai ales parcurile. În Iași intram în vorbă cu tot felul de oameni pe stradă și făceam glume deplasate cu noii tovarăși cunoscuți pe acolo. Glume de tipul: mergeam la chioșcuri de xerox și le întrebam pe doamnele de acolo: ”nu vă supărați, ați putea să ne xeroxați și nouă o bucățică de salam, că nu ne ajung banii să cumpărăm unul întreg”...<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEif321CujXWJDWYcADGN8YCDEWrgSAr6qCzXPmGuh5aTT_6NBWS3krdsYAchm41-nXLNR_zsVCi9aWzJVI1W7pfG8DSxgnC65r5DHLqFlfuJhasiQJMAc_VQe0G8hv8raXTFDy2Qe_mU4U1/s1600/Iasi4.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEif321CujXWJDWYcADGN8YCDEWrgSAr6qCzXPmGuh5aTT_6NBWS3krdsYAchm41-nXLNR_zsVCi9aWzJVI1W7pfG8DSxgnC65r5DHLqFlfuJhasiQJMAc_VQe0G8hv8raXTFDy2Qe_mU4U1/s1600/Iasi4.jpg" height="426" width="640" /></a></div>
<br />
<i>Iași - google images </i><br />
<br />
Mi-am dorit mult să locuiesc în Iași, am iubit cele câteva zile petrecute în acest oraș care mi-a oferit niște senzații urbane unice. La câțiva ani după acest prim episod, revizitând Iași-ul, mi-a plăcut în continuare, dar nu mi s-a mai părut atât de extraordinar. Prilej cu care am reflectat asupra contextelor care ne modelează percepțiile, inclusiv cele legate de spațiul urban. Da, totul se află în cap, iar relația cu un oraș se aseamănă în multe privințe cu o relație umană: un flow plin de surprize, în care, de-a lungul timpului, te poziționezi și te raportezi în moduri diferite. Mult mai târziu, când a început să ma pasioneze antropologia urbană, am început să mă gândesc și mai intens la felul în care ajungi să iubești sau să urăști un oraș. Sau motivele pentru care un oraș îți rămâne total indiferent. Am început să vizitez diverse locuri cu ochiul antropologic activat și să îmi dau seama că a-mi plăcea sau nu un oraș ținea fix de alegerea mea, de modurile în care alegeam să interacționez cu el.<br />
<br />
In clasa a 11a am ratat la mustață calificarea la olimpiada națională, în schimb am avut parte de noi experiențe urbane palpitante. Pe scurt, am vizitat pentru prima oară orașul Sighișoara, tot de capul meu, ca la 4 ani, mergând la Festivalul de artă medievală, aflat în acea perioadă la primele sale ediții, unele dintre cele mai reușite, după părerea mea. Ca să ajung aici am meșterit o minciună complicată pentru părinți, care nu m-ar fi lăsat în ruptul capului să plec singură de acasă la un festival. Cu ocazia asta, mama, care și-a făcut recent cont de Face Book și care, cu siguranță nu va scăpa ocazia să citească episodul ăsta, va afla în sfârșit cam cum a stat, de fapt, treaba. <br />
<br />
La adăpostul poveștii improvizate cum că m-aș fi aflat pentru 3 zile într-un sat nu departe de casă, la bunica unei prietene (ca să învățăm să pescuim), concesie acceptată cu mare greutate, m-am îndreptat frumos spre ieșirea din nord a orașului, cu rucsacul în spate, la autostop spre Brașov. Pe vremea aceea nu exista nici un mijloc de transport care să lege orășelul meu de Brașov. Până la Sinaia erau vreo 35 de km, până la Brașov cam 80 de Km. I-am parcurs cu succes, schimbând câteva mașini la autostop. Din Brașov am luat trenul spre Sighișoara și m-am anturat cu un grup de tineri din București. Am ajuns în Sighișoara cu satisfacția și cu gustul victorios al libertății greu câștigate și am mers pe jos de la gară în Cetate. Mă fascinau casele văzute, curțile ascunse vederii și faptul că străzile orașului erau pline de rockeri și hippioți, care păreau să curgă la nesfârșit din toate părțile. <br />
<br />
Nu mai fusesem vreodată într-un oraș cu atât de multă lume ”alternativă” adunată la un loc. Eram ușor amețită de toate senzațiile noi pe care le trăiam. Când am început să urc scările din Cetate, am simțit clar că intrasem în altă lume. Apoi am ajuns în inima cetății, la Turnul cu ceas, unde stăteau zeci de tineri pe jos, cântând la diverse instrumente sau socializând. Erau așezați pe triburi: punkeri, hippioți și rockeri – însă asta e o altă poveste. Nu mai fusesem niciodată într-un oraș medieval și mai ales într-o cetate medievală atât de frumoasă. Turnul cu Ceas mi se părea magic, și de altfel, în acel moment am trăit la modul cel mai concret un sentiment unic de magie și de libertate, pe care mi-l amintesc cu exactitate până în ziua de azi. Parcă eram într-un basm: decorul medieval, muzica improvizată pe străzi, concertele, sutele de tineri, fashion-ul flower power extrem de viu și de colorat, oamenii cu care am venit în contact și pe care, în micul meu orășel nu as fi avut cum să îi cunosc. <br />
<br />
Zilele petrecute acolo au fost o nebunie: am dormit într-un pod plin cu porumbei, am legat o grămada de prietenii noi, am colindat de colo colo. În următorii ani am mers cu regularitate la festival, până când acesta ”s-a stricat”, ca orice festival care devine prea popular. Am învățat porțiuni bune din Sighișoara ca în palma și a devenit orașul meu de suflet. Am revenit deseori, în tot felul de contexte pe care mi le cream special, pentru că, pur și simplu mă simțeam bine acolo, mă legau multe amintiri de acest loc și dezvoltasem un sentiment acut de ”acasă” față de oraș. Și în ziua de azi poposesc cu plăcere în Sighișoara; piața și Turnul cu ceas au văzut multe și au rămas neschimbate... <br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5u_0IDxBtvAfigSnOsgW_cjap0VZmDHIMY-eIT6f7LBF_YaadUdmQdWxXM-yxlXu8CzLnipoEIsOtaZ6QRawvMWzzSZNg-7B4NMPztrPz6sE-UN8NNiNpRatHEw2D6nCDYJC5dCHYUdCh/s1600/411556_4083488601307_740698258_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5u_0IDxBtvAfigSnOsgW_cjap0VZmDHIMY-eIT6f7LBF_YaadUdmQdWxXM-yxlXu8CzLnipoEIsOtaZ6QRawvMWzzSZNg-7B4NMPztrPz6sE-UN8NNiNpRatHEw2D6nCDYJC5dCHYUdCh/s1600/411556_4083488601307_740698258_o.jpg" height="448" width="640" /></a></div>
<br />
<br />
<i>Imagine din Sighișoara, una dintre primele ediții ale Festivalului de Artă Medievală (din arhiva personală a Ioanei Trantea)</i><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjsz6kVnZYkXkycSFeWvWEXU7a5bfgNefn1CaEsANZ8C8aZfdejORmwPHV0up8TUSo5veUtfwTi2VfHL64-I4bRu1Hiw0rwUtLB1foKeFpZn81D6dUqJYhSHSANWSvNKgWhQhk4SwK-0HCy/s1600/526619_128941420613055_215288250_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjsz6kVnZYkXkycSFeWvWEXU7a5bfgNefn1CaEsANZ8C8aZfdejORmwPHV0up8TUSo5veUtfwTi2VfHL64-I4bRu1Hiw0rwUtLB1foKeFpZn81D6dUqJYhSHSANWSvNKgWhQhk4SwK-0HCy/s1600/526619_128941420613055_215288250_n.jpg" height="476" width="640" /></a></div>
<i> Sighișoara, ianuarie 2013 - la plimbare cu un bun prieten</i><br />
<br />
<b>Continuarea în episodul următor</b>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-64555647361637441842014-02-07T01:11:00.001-08:002015-11-30T09:43:03.915-08:00La piață în Krabi, Thailanda - 2014<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjE4sEXx53H-uPQ8Mv_o9fqFKddbRG_maURiIFCU5Ha4Kpc1BDgaxxdYgTHo7NvzzTG9pF4DJL8NMC4D7QI5q65R_xY3wWRl0VtVtVBlOYsexvWtYpEN8NuLUTGrf2BnpPuDRS9TtDmFQK2/s1600/IMG_0006.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjE4sEXx53H-uPQ8Mv_o9fqFKddbRG_maURiIFCU5Ha4Kpc1BDgaxxdYgTHo7NvzzTG9pF4DJL8NMC4D7QI5q65R_xY3wWRl0VtVtVBlOYsexvWtYpEN8NuLUTGrf2BnpPuDRS9TtDmFQK2/s1600/IMG_0006.JPG" width="358" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdG8XkQoeh6oYDpRgOaj_rTi4TrEtlFCsK9KyTazSDQkwiL4QZsc2i9wZJyCLZPbgEUo_moW12YnlL3oJYwMjbbsN-srYG_w_FYWnwG0ef7qHs1Fc0CJlU9QVCl51HKmmAKY2M81VdDWyU/s1600/IMG_0008.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdG8XkQoeh6oYDpRgOaj_rTi4TrEtlFCsK9KyTazSDQkwiL4QZsc2i9wZJyCLZPbgEUo_moW12YnlL3oJYwMjbbsN-srYG_w_FYWnwG0ef7qHs1Fc0CJlU9QVCl51HKmmAKY2M81VdDWyU/s1600/IMG_0008.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEigCsyWPgZyDjLpKc8sUEC-0-xf9D7pN3y_ayyEQ4N15QQY66QZvEvRtTlMgRaBR12Sv6Pt8BFdXNS9dSBr210paR52uaiK1RRZ1Hc8BUDyfISrnZViXqqqSCwpiJUXwEMMQSF_bP9Vgk_y/s1600/IMG_0057.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEigCsyWPgZyDjLpKc8sUEC-0-xf9D7pN3y_ayyEQ4N15QQY66QZvEvRtTlMgRaBR12Sv6Pt8BFdXNS9dSBr210paR52uaiK1RRZ1Hc8BUDyfISrnZViXqqqSCwpiJUXwEMMQSF_bP9Vgk_y/s1600/IMG_0057.JPG" width="480" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgcN7UQMvxy_pBMBRMi0isAzD45kolWqu0Ora9dNrO1f82sL7fEN6dKpTQ575YP4Yvo7j4h877mkpIP5qPtnG6RN-rVBJbPmNM6yXkKQodH2E5y7-UYLbTt-6Nr91fbsGAVuLDtJIU3qa9h/s1600/IMG_0140.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgcN7UQMvxy_pBMBRMi0isAzD45kolWqu0Ora9dNrO1f82sL7fEN6dKpTQ575YP4Yvo7j4h877mkpIP5qPtnG6RN-rVBJbPmNM6yXkKQodH2E5y7-UYLbTt-6Nr91fbsGAVuLDtJIU3qa9h/s1600/IMG_0140.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhu2kSpq6iVbty3ODvtplyPxrVN1QPp75D_hJaHeQrHGM09y5qO9Z87P0pd-fiNfcpIRQF16sMUIyo-sRaEt0TqdEgcY-HL6rJEKlKgvwIkd_2ltM9We9UxQsSlHhcDOpBySIA19VSc78Ns/s1600/IMG_0147.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhu2kSpq6iVbty3ODvtplyPxrVN1QPp75D_hJaHeQrHGM09y5qO9Z87P0pd-fiNfcpIRQF16sMUIyo-sRaEt0TqdEgcY-HL6rJEKlKgvwIkd_2ltM9We9UxQsSlHhcDOpBySIA19VSc78Ns/s1600/IMG_0147.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDyn2b7EOuBsRIMRThFlshb3Riv3GJRPAL2rNq-5RDUJwfRlcMm4zqglyNTukQgRvPrGEPWlKbbML97EWu3nclW0FOm8kvND1UIfXjyvsaS9-XGNbjTlr36QESrsJytY7w_6oJqqV-QxqB/s1600/IMG_0150.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDyn2b7EOuBsRIMRThFlshb3Riv3GJRPAL2rNq-5RDUJwfRlcMm4zqglyNTukQgRvPrGEPWlKbbML97EWu3nclW0FOm8kvND1UIfXjyvsaS9-XGNbjTlr36QESrsJytY7w_6oJqqV-QxqB/s1600/IMG_0150.JPG" width="480" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjEXLYRGAlvZOIU9vCrwK6WFK1Zbw71kX_tKu_CDsH1WsQhcKh5sM-dEEgOhE3QrXSRtCcspLuhFW3KLp_iAdDSRG8dJ8r8Wsvd8WhYcJTjEcJxmAUHJbZmNcDB4IbueV_XkzOmm7g7Fkf-/s1600/IMG_0152.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjEXLYRGAlvZOIU9vCrwK6WFK1Zbw71kX_tKu_CDsH1WsQhcKh5sM-dEEgOhE3QrXSRtCcspLuhFW3KLp_iAdDSRG8dJ8r8Wsvd8WhYcJTjEcJxmAUHJbZmNcDB4IbueV_XkzOmm7g7Fkf-/s1600/IMG_0152.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKX_JnoBolhzGRWuDjFyZgEvDFFOVHRv1-aO06vx0Q4Nj_CmEmv10NRGdd4Pdc_sSVMipOQK1DmCqXab8Zz6nB6SYi2938HmrLxY4a9jggeOoRtGT8xpIGurP3jqC5dWllioSRHvY6_TPu/s1600/IMG_0153.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKX_JnoBolhzGRWuDjFyZgEvDFFOVHRv1-aO06vx0Q4Nj_CmEmv10NRGdd4Pdc_sSVMipOQK1DmCqXab8Zz6nB6SYi2938HmrLxY4a9jggeOoRtGT8xpIGurP3jqC5dWllioSRHvY6_TPu/s1600/IMG_0153.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi69zgAlWqpr7_p_09X-DahuOZTI2NHV8bau5e0BdNGZkQySJr_sruTu5HTnirTuh7LwyAebGzinfazsC3g6676qgRnFg3v592GUnLfQvyLNfuBr-n0o3jt2wj7-tLW8qwgH52WNB_fxv4O/s1600/IMG_0154.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi69zgAlWqpr7_p_09X-DahuOZTI2NHV8bau5e0BdNGZkQySJr_sruTu5HTnirTuh7LwyAebGzinfazsC3g6676qgRnFg3v592GUnLfQvyLNfuBr-n0o3jt2wj7-tLW8qwgH52WNB_fxv4O/s1600/IMG_0154.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh26TbBuLhRIU4aiJobWziH5vqPURTLTeudjxgGLpGu2Bo_gyENXINdS50vVow3mDMFdjJEtHAdvoojHBiT39xVDSHkguJS7TWFBo6RTy-YGoU1Ks1VMtEck84_UisJ5X4KSnVz0ndb47V9/s1600/IMG_0251.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh26TbBuLhRIU4aiJobWziH5vqPURTLTeudjxgGLpGu2Bo_gyENXINdS50vVow3mDMFdjJEtHAdvoojHBiT39xVDSHkguJS7TWFBo6RTy-YGoU1Ks1VMtEck84_UisJ5X4KSnVz0ndb47V9/s1600/IMG_0251.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-7o3Bdychi93T7_0tFSObu3RRtve9btrDWnw5hiI1w6uUGyHfYD4YNYt5RZr5XO0FOjKZuWid_IXrnptuvgU0H8kHQFMij-81F1VVbXxx4qOJunLif67pds1iAkfFsCumOsN46ngyiGyb/s1600/IMG_0254.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-7o3Bdychi93T7_0tFSObu3RRtve9btrDWnw5hiI1w6uUGyHfYD4YNYt5RZr5XO0FOjKZuWid_IXrnptuvgU0H8kHQFMij-81F1VVbXxx4qOJunLif67pds1iAkfFsCumOsN46ngyiGyb/s1600/IMG_0254.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-91915595951114452362014-02-04T08:36:00.002-08:002014-02-07T00:11:20.610-08:00Gospodăria malaeziană - Langkawi 2013<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<i>@toate drepturile rezervate</i></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLKmJHlgkSaGhnCXQKBWxipQuRT3ZE8sTV_QDHZCluFwfcomOhex1BiIZ0Xgi7NEy5og0Cyy6bcwfWuc5Oxd5i7mPFqGU8Qfb45o2R2NW65Y_KO6KUOWx6lqOx1tsv4Ijuk4iWMOpfE9la/s1600/IMG_6047.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><br /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPi72lpHjITGI_5P4tA5y2sOOoLJmUlRgVVn3uuY9JhgJleq4l3HeX45O4Tqn1bXmlww9ENxr59EU5ol9PcUqstkonj76tWbfhnxSqUt3w_YMzMRdR91h5c2oA5o6qP5DNhfvzEquKn7Gs/s1600/1527127_232636383576891_1643797294_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPi72lpHjITGI_5P4tA5y2sOOoLJmUlRgVVn3uuY9JhgJleq4l3HeX45O4Tqn1bXmlww9ENxr59EU5ol9PcUqstkonj76tWbfhnxSqUt3w_YMzMRdR91h5c2oA5o6qP5DNhfvzEquKn7Gs/s1600/1527127_232636383576891_1643797294_n.jpg" height="640" width="480" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwwSvJBcKQ7oDRH3UeeAFsbbHnEseiIOXuENYvI3se1DeQWrWCI5mX94IkA6ztpvoPdNllhvnCA9VmCTxbGicwC2xzKfSTcS6NfDOD_gRTT7742VdyBuGL9Ym7P9-OvbyejQhV_PoHFCmz/s1600/IMG_5885.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwwSvJBcKQ7oDRH3UeeAFsbbHnEseiIOXuENYvI3se1DeQWrWCI5mX94IkA6ztpvoPdNllhvnCA9VmCTxbGicwC2xzKfSTcS6NfDOD_gRTT7742VdyBuGL9Ym7P9-OvbyejQhV_PoHFCmz/s1600/IMG_5885.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLlAjAxJJ7DOeyLP8c6oaSuDACco9Y5VLnu49lAoaq73hXmI4yt2gXBJCDUCL2Fa-4HUZuoTF9OPKA40oer3YiTA9DbOd84yked7Hmy41a78AUEVfChM9JVRooKEhhIdpDC_VwaakDJRFK/s1600/IMG_5967.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLlAjAxJJ7DOeyLP8c6oaSuDACco9Y5VLnu49lAoaq73hXmI4yt2gXBJCDUCL2Fa-4HUZuoTF9OPKA40oer3YiTA9DbOd84yked7Hmy41a78AUEVfChM9JVRooKEhhIdpDC_VwaakDJRFK/s1600/IMG_5967.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsOISkke28FjL3nZfSD7ptNRMKHj2juxWzei5mbaNVeeKnR6o9SvonW-wVIfcCCjflem4X95rI8_R1oyscN_NUwmHUX2f81H3miL9X5hItV95doym1mENGkptC-1NsGMXrVX2m11W1pErE/s1600/IMG_5976.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsOISkke28FjL3nZfSD7ptNRMKHj2juxWzei5mbaNVeeKnR6o9SvonW-wVIfcCCjflem4X95rI8_R1oyscN_NUwmHUX2f81H3miL9X5hItV95doym1mENGkptC-1NsGMXrVX2m11W1pErE/s1600/IMG_5976.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjn1cgwcsTXPrZvGv0M29Y0xrtEucN0nTrwXorTNja0La9jIUfakBBqs63w6EeA-tN61HU3oC-pa5t8LzU7SKSMhzu6aRgMdQ6-lc92aNBuGzUbSXEXNZntcLNnmGFxNFpThjNT4MHZqrFm/s1600/IMG_5984.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjn1cgwcsTXPrZvGv0M29Y0xrtEucN0nTrwXorTNja0La9jIUfakBBqs63w6EeA-tN61HU3oC-pa5t8LzU7SKSMhzu6aRgMdQ6-lc92aNBuGzUbSXEXNZntcLNnmGFxNFpThjNT4MHZqrFm/s1600/IMG_5984.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUX7sBSavxQeDb5kZGrecHHQHNEdKbto2O2CuNNXeC-uOPIMM02EsNwmg01sjxtf5fjvYzyuMvVin3qYdztggMQWUMH2n9p3kNgP7-BTW_K4E3_ojqhSrbmsGYHrVA-F-Y4Rc1aFImTBLn/s1600/IMG_5988.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUX7sBSavxQeDb5kZGrecHHQHNEdKbto2O2CuNNXeC-uOPIMM02EsNwmg01sjxtf5fjvYzyuMvVin3qYdztggMQWUMH2n9p3kNgP7-BTW_K4E3_ojqhSrbmsGYHrVA-F-Y4Rc1aFImTBLn/s1600/IMG_5988.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSN4Kk1ye6cG2TUxORc3Qnm-0wySNswUmsXaHvdTnD0iElhtjRptNk8EyzjltPrRAlhTb8vxmY1K_7g1O4EUY5rEc4IcmQeKMpA4FYjogTkBDEfFjBh8IWUE3oABraNpPfcMU-76DLb43C/s1600/IMG_6005.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSN4Kk1ye6cG2TUxORc3Qnm-0wySNswUmsXaHvdTnD0iElhtjRptNk8EyzjltPrRAlhTb8vxmY1K_7g1O4EUY5rEc4IcmQeKMpA4FYjogTkBDEfFjBh8IWUE3oABraNpPfcMU-76DLb43C/s1600/IMG_6005.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8ggs3WQ-JDQ-K5_QmnjHK405tVySncsA6qL6GkwS7ib70MayiROiulqevqkPiB2YoeG63AigeDjiyBczEQ3FCzQweZuWgGgplPCUsrXt53WLnQE70xTG1qTTz5h630rnpdBl8smC1McCf/s1600/IMG_6024.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8ggs3WQ-JDQ-K5_QmnjHK405tVySncsA6qL6GkwS7ib70MayiROiulqevqkPiB2YoeG63AigeDjiyBczEQ3FCzQweZuWgGgplPCUsrXt53WLnQE70xTG1qTTz5h630rnpdBl8smC1McCf/s1600/IMG_6024.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgFlTJiRFtJ6xIxisskEgUtjPeH2_bCR_1t2Z70i1hjpElJUUFwBVYa0pOzV0CilrGBZWKTLYCFMXi3dO2x5i0nJwQjDfnRR5deAoFFydtMFKyOCx9QZHPT7Qh58KaFxG8pzEDV1XYu7Ave/s1600/IMG_6023.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgFlTJiRFtJ6xIxisskEgUtjPeH2_bCR_1t2Z70i1hjpElJUUFwBVYa0pOzV0CilrGBZWKTLYCFMXi3dO2x5i0nJwQjDfnRR5deAoFFydtMFKyOCx9QZHPT7Qh58KaFxG8pzEDV1XYu7Ave/s1600/IMG_6023.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihhmq6OGK98zmQ2V99NIF6tiw78EvA4y2kwNcS9CZbH9xk3xqrJUFxB52HVWLXQWns3DK-Ow2SFiGx8-uSsSg18sr7uj9Jfa7dmVZsagsQDj3TWYSI4xSQmFMHvZ5oiiqlKGtkc0GjWCmj/s1600/IMG_6034.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihhmq6OGK98zmQ2V99NIF6tiw78EvA4y2kwNcS9CZbH9xk3xqrJUFxB52HVWLXQWns3DK-Ow2SFiGx8-uSsSg18sr7uj9Jfa7dmVZsagsQDj3TWYSI4xSQmFMHvZ5oiiqlKGtkc0GjWCmj/s1600/IMG_6034.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg36SkrlT08LubAwZUOQk3mIYdrLgeZq0bl7fvb3h67-B6QkrbdJJLS631fJRKGfC1bxz_uGizF-oYLqN3irwG5mlprz8_553GQPRD5UzlzQC3ab9UoXVvFc_suqP7m_klgYBe8Aq48P09I/s1600/IMG_6037.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg36SkrlT08LubAwZUOQk3mIYdrLgeZq0bl7fvb3h67-B6QkrbdJJLS631fJRKGfC1bxz_uGizF-oYLqN3irwG5mlprz8_553GQPRD5UzlzQC3ab9UoXVvFc_suqP7m_klgYBe8Aq48P09I/s1600/IMG_6037.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCsgaWIfeP2ybFa74zOBMOBaydr4qdPpRuSHp96R5UJ5cwoKgZElhELP-Ru2ir4eOIhLq3VucYqSuwvjrvpDuhXZUVs15RM4bXh5xngXPaFwG-ae_qnzzIaJG826oQFVkl9yO4FXG4TZ14/s1600/IMG_6038.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCsgaWIfeP2ybFa74zOBMOBaydr4qdPpRuSHp96R5UJ5cwoKgZElhELP-Ru2ir4eOIhLq3VucYqSuwvjrvpDuhXZUVs15RM4bXh5xngXPaFwG-ae_qnzzIaJG826oQFVkl9yO4FXG4TZ14/s1600/IMG_6038.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgcBxNFA6DZeKjesEa5KpMVJBGwXU2vIj90LdfEn4_dOoScW__7pc8HSGtBhxTPQvmSEjPH12Ytb3zDSp1zdZrO07QzImzGQeLbFPIaah5_ohWGcx92vuRHPF7lPe3HbDqPuIfvKsD9KN-4/s1600/IMG_6040.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgcBxNFA6DZeKjesEa5KpMVJBGwXU2vIj90LdfEn4_dOoScW__7pc8HSGtBhxTPQvmSEjPH12Ytb3zDSp1zdZrO07QzImzGQeLbFPIaah5_ohWGcx92vuRHPF7lPe3HbDqPuIfvKsD9KN-4/s1600/IMG_6040.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbKkrT-983u6ZBXOAYncDMUCk8d7xqFnFzQSEQwGvvXesnYNV94RZV8R7b5AvbAZjpmk7oDn43J4VJxQsNtIqroCti5LqVdv8zuu21nvUc_7U_y9bz2syIAgd3BkWNBaxClfKxHFeVFzhS/s1600/IMG_6042.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbKkrT-983u6ZBXOAYncDMUCk8d7xqFnFzQSEQwGvvXesnYNV94RZV8R7b5AvbAZjpmk7oDn43J4VJxQsNtIqroCti5LqVdv8zuu21nvUc_7U_y9bz2syIAgd3BkWNBaxClfKxHFeVFzhS/s1600/IMG_6042.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNydfr9C8_CkctnSuX5TJ__P1EUbi4KFTPusa6PoP2vM7wIF66w2imglLgh1egHovc7Q91FWl8K49vK62Uqkd1NWZpjC2iydoQt0RZnbtwAWDlvZT2gIXRIpBvqm7gA_-Rf53Zwm_cTOYk/s1600/IMG_6041.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNydfr9C8_CkctnSuX5TJ__P1EUbi4KFTPusa6PoP2vM7wIF66w2imglLgh1egHovc7Q91FWl8K49vK62Uqkd1NWZpjC2iydoQt0RZnbtwAWDlvZT2gIXRIpBvqm7gA_-Rf53Zwm_cTOYk/s1600/IMG_6041.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicpNj2ZR7iWhDs7IfTbSYfuJeEZeAqBaVc2KXmgz0ScaG7ZSYKkN5hF8A9gmP2ebKjLT2KGGRN6-fIoFixYm854CxvoCRVgkKmBMy_724DY_dkH9ymFOXYr7Oc98JoBzRpmJrOeX2wgRon/s1600/IMG_6043.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicpNj2ZR7iWhDs7IfTbSYfuJeEZeAqBaVc2KXmgz0ScaG7ZSYKkN5hF8A9gmP2ebKjLT2KGGRN6-fIoFixYm854CxvoCRVgkKmBMy_724DY_dkH9ymFOXYr7Oc98JoBzRpmJrOeX2wgRon/s1600/IMG_6043.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjF58MgNUTO7BF8EuKsfE3OkVlKeSX14fZvJmVtChO8zCcUioCkjOM7jiHVHAV7IoAGNlXoxMxR5oUvgfI2w8bSsUe6cEPnzi-smrKO67IK8XUc-5ik73CPuWGS4HlBpgKE7yZnsbgKIssP/s1600/IMG_6045.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjF58MgNUTO7BF8EuKsfE3OkVlKeSX14fZvJmVtChO8zCcUioCkjOM7jiHVHAV7IoAGNlXoxMxR5oUvgfI2w8bSsUe6cEPnzi-smrKO67IK8XUc-5ik73CPuWGS4HlBpgKE7yZnsbgKIssP/s1600/IMG_6045.JPG" height="640" width="358" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-33864873751937746462014-02-04T08:14:00.001-08:002014-02-04T08:15:26.964-08:00Go with the wind in Thailand<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1hNi3ta_LH1_CooJEJwr8k_zLxd3DHVI7IbNS-rOZP_b41ez90GCiQxJa9WyVy8S2oz3pE_VP34uqP79qPuZ8I8jOz7Havls2YMnLfO0_ReCI6vOySbMqi6jqaWc13eCJJHY5cpQmCUd1/s1600/1528754_237364683104061_1314400146_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1hNi3ta_LH1_CooJEJwr8k_zLxd3DHVI7IbNS-rOZP_b41ez90GCiQxJa9WyVy8S2oz3pE_VP34uqP79qPuZ8I8jOz7Havls2YMnLfO0_ReCI6vOySbMqi6jqaWc13eCJJHY5cpQmCUd1/s1600/1528754_237364683104061_1314400146_n.jpg" height="358" width="640" /></a></div>
Baietii astia cu pielea bronzata de soarele si vanturile oceanice sunt cam cele mai tari personaje pe care le-am cunoscut in Thailanda. Au varste cuprinse intre 20 si 25 de ani. S-au nascut si au copilarit in diverse orase din aceasta tara, dar au plecat de acasa si sunt pe cont propriu de pe la 14-15 ani.<br />
<br />
De ani buni sunt stabiliti in legendara insula Ko Phi Phi, una dintre cele mai populare destinatii din Thailanda. Personal, m-am dus in aceasta insula pentru a face observatie antropologica si pentru ca banuiam ca este un fel de ”vama veche internationala”, un loc unde turismul si infrastructura aferenta s-au dezvoltat haotic; m-a interesat sa observ in ce fel arata acest proces pe un alt continent. In fine, o sa scriu despre asta mai tarziu.<br />
<br />
In 2004, fix a doua zi dupa Craciun, cand insula era plina ochi de tineret si alti turisti, tsunami-ul a lovit nemilos si a distrus cam tot, inclusiv o sumedenie de vieti omenesti . Chuck, al doilea baiat din dreapta (si cel mai in varsta, 25 de ani) spune ca si-a pierdut o parte din rude atunci - tineri care, ca si el, aveau joburi pe insula. De altfel, din discutiile purtate cu diversi rezidenti, se poate spune ca fiecare a pierdut atunci pe cineva. Valabil si pentru turistii aflati la acea data pe insula.<br />
<br />
Revenind la tinerii din fotografie: marea parte din zi si-o petrec pe barca si pe ocean, organizand excursii de o zi pentru turisti. Noaptea, fac showuri de foc pe plaja. Acesta este modul in care isi petrec viata si isi castiga existenta de cativa ani.<br />
<br />
Am luat si noi o excursie de zi in jurul insulei PhiPhi, avand astfel ocazia sa ne imersam timp de cateva ore in lumea calma si simpla a acestor baieti. Desi vocabularul lor in engleza era limitat, barierele lingvistice nu au constituit o problema. O zi intreaga am ras, am facut baie impreuna, am vorbit, am privit marea si apusul soarelui.<br />
<br />
Mi se parea amuzant faptul ca o barca intreaga plina cu adulti si oameni seriosi se afla in mijlocul oceanului, practic la mana unor ”copii”, care insa cunosteau apele ca in palma.<br />
<br />
In final, pot spune ca, mult mai mult decat locurile vizitate, bucuria acestei intalniri, comunicarea simpla si emotionanta de care am avut parte vor ramane experiente memorabile care cu siguranta vor rezista in noianul de amintiri si imagini pe care il alcatuiesc calatoriile.<br />
<br />
Sawadee!<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhlgMN2j9VaVGMMWO_FLejGgzop93PMUGmvMjvczey2CQJP5Txq_fZuyvFnEePGeLs2lQ5iuUpppcTkxJDnOxou7KZ5XJnrJBpPPiKZ9qleil_t-XHh-mOq2VMo-xbqAqLXFRg3NcHTeRRq/s1600/IMG_0303.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhlgMN2j9VaVGMMWO_FLejGgzop93PMUGmvMjvczey2CQJP5Txq_fZuyvFnEePGeLs2lQ5iuUpppcTkxJDnOxou7KZ5XJnrJBpPPiKZ9qleil_t-XHh-mOq2VMo-xbqAqLXFRg3NcHTeRRq/s1600/IMG_0303.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5Oj_jFjNT8cXPibRlTrn66oxePs4IypYSjksjlDhck2aO380kiiDGY6jjejJKLXUi_UiayUTp0Zm8yTZurwjlDiBoXMh9GHPia_0NiHJI84lBA_k8lf-2ZOecR4jm0Yk8jF7esB3K4TnH/s1600/IMG_0306.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5Oj_jFjNT8cXPibRlTrn66oxePs4IypYSjksjlDhck2aO380kiiDGY6jjejJKLXUi_UiayUTp0Zm8yTZurwjlDiBoXMh9GHPia_0NiHJI84lBA_k8lf-2ZOecR4jm0Yk8jF7esB3K4TnH/s1600/IMG_0306.JPG" height="640" width="356" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh24Jnube4_LMYu8jr1fmISX2BnUnT9trP5DjE1BCYePfYjbE77cQjCKD9mXITQ5Crep7ItN3JiLV1s01SAOSPhNlP4rIkNTgrCDE3wpaMbM8pdLsY1BR554U1nkX3maG9_aEZu9vBjZdIZ/s1600/IMG_0336.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh24Jnube4_LMYu8jr1fmISX2BnUnT9trP5DjE1BCYePfYjbE77cQjCKD9mXITQ5Crep7ItN3JiLV1s01SAOSPhNlP4rIkNTgrCDE3wpaMbM8pdLsY1BR554U1nkX3maG9_aEZu9vBjZdIZ/s1600/IMG_0336.JPG" height="640" width="358" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxzbVe1j-w0St4dPy2E2oSE8kjyFaUvEha9mBK55q9JwTE6bDD9iAPohgWhbna4o5QoteDWglo_-r9IIud1Miyi-jdTpGyu3w37loF_crk1OFILQmo-saOxRvGdEY8Dcs4ezvQr2_ZbqET/s1600/IMG_0337.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxzbVe1j-w0St4dPy2E2oSE8kjyFaUvEha9mBK55q9JwTE6bDD9iAPohgWhbna4o5QoteDWglo_-r9IIud1Miyi-jdTpGyu3w37loF_crk1OFILQmo-saOxRvGdEY8Dcs4ezvQr2_ZbqET/s1600/IMG_0337.JPG" height="358" width="640" /></a></div>
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-35658135511671030172014-02-04T08:00:00.001-08:002014-02-07T00:11:58.879-08:00Cambodgia - istorie fara sfarsit...<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmOIp2uzxVOZPauAiw9M2074wFbT7Bm1iTgG06tLOUYwST0_WojJ0xjft2-KamkWoQQ8oNEik8hsRXEEw_aR7lQiNZfLoSVU4uWkCAnHb5VHnFtkcqjo4GWTa8-hicZLXMkTOjrQgaqv08/s1600/996511_242533635920499_515432221_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmOIp2uzxVOZPauAiw9M2074wFbT7Bm1iTgG06tLOUYwST0_WojJ0xjft2-KamkWoQQ8oNEik8hsRXEEw_aR7lQiNZfLoSVU4uWkCAnHb5VHnFtkcqjo4GWTa8-hicZLXMkTOjrQgaqv08/s1600/996511_242533635920499_515432221_n.jpg" height="400" width="223" /></a></div>
Credeati ca acesta ar fi vreun copac new-age-ist, decorat la vreun festival de psy-trance? No fuckin way. Acesta este un copac de care au fost zdrobite capetele a zeci de bebelusi in Cambodgia, in timpul regimului comunist al lui Pol Pot. Intre anii 1975-1979 au fost masacrati peste 3 milioane de cambodgieni (cam un sfert din populatie, as zice) - de catre regimul dement instaurat de khmerii rosii condusi de Pol Pot. Khmerii sunt principalul grup etnic din Cambodia. ”Rosii” - adica rosul comunist.<br />
<br />
Au existat aproximativ 300 de lagare ale mortii, denumite ”killing fields”, raspandite pe intreg teritoriul tarii. Cei masacrati erau ”dusmanii” regimului, intelectuali si tarani laolalta, purtand vini fictive si inventate. Au fost omorati inclusiv bebelusi, sub sloganul lansat de Pol Pot, conform caruia ”raul trebuie eliminat din radacina” si sub justificarea ca, daca sunt lasati sa traiasca, vor cauta sa se razbune mai tarziu, ceea ce era ”de evitat”. Un alt slogan era: ”Mai bine sa omori un om nevinovat decat sa ratezi un dusman”.<br />
<br />
De regula, daca era omorat un membru dintr-o familie, erau omorati si restul membrilor, ca sa nu existe razbunari ulterioare. Toti acesti oameni nu au fost omorati cu gloante (erau prea scumpe), ci cu bete de bambus, bate, topoare, cutite, cioturi de palmier - si aruncati la gramada in gropi comune. Altii au murit in lagarele de munca fortata.<br />
<br />
Totodata, Pol Pot a ordonat evacuarea tuturor oraselor, avand obsesia de a desfiinta cu totul urbanitatea si de a crea o societate exclusiv agrara.<br />
<br />
Dupa toate grozaviile comise, regimul khmerilor rosii a ramas in putere inca vreo 20 de ani, ei fiind recunoscuti ca lideri oficiali ai Cambodgiei de catre marile puteri si avand inclusiv un loc in Natiunile Unite.<br />
<br />
Pol Pot a mai trait mult si bine, o vreme fiind refugiat in jungla. A murit in 1998, otravit, in timp ce se afla in arest la domiciliu. Conform ghidului audio, care mi-a furnizat toate informatiile astea la fostul camp de executie vizitat, ”he had a good life”.<br />
<br />
Restul e istorie...o istorie care isi arunca antenele pana in prezent.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-45381579536773942302013-11-07T05:10:00.002-08:002013-11-24T16:12:52.835-08:00Hai la 2 Mai! (si la vama_veche)<div align="LEFT" style="margin-bottom: 0in;">
<u><b><span class="Apple-style-span">Partea I: Tripul cu familia si cu hippiotii</span></b></u></div>
<div align="LEFT" style="margin-bottom: 0in;">
<u><b><span class="Apple-style-span"><br /></span></b></u></div>
<div align="LEFT" style="margin-bottom: 0in;">
<span class="Apple-style-span" style="line-height: 24px;"></span></div>
Ca sa intru din prima in miezul problemei, voi spune despre 2 Mai ca este satul unde mi-am petrecut vacantele de vara cativa ani buni la rand, impreuna cu familia. In 2 Mai am vazut pentru prima data hippioti pletosi cu chitari, corturi pe plaja si nudisti. Ma fascina felul in care se spalau nudistii la niste dusuri improvizate chiar in drum, total descoperite si amestecate pe sexe. Dusurile nu se aflau departe de plaja nudistilor si de asa numitul Nudi Bar. Acum nu mai stiu daca acest bar s-a numit la fel in toti anii trecuti, in orice caz denumirea asta este cea mai recenta. In 2 Mai-ul anilor 2013, Nudi Bar este imprejmuit cu sarma si incuiat, iar dusurile cu pricina arata ca o relicva antica, napadita de vegetatie si soparle.<br />
<br />
Faceam parte din categoria de copii care veneau cu familia la 2 Mai si stateau in gazda la lipoveni. Mai exista si alta categorie: copiii care stateau cu parintii la corturi pe plaja, fie la textilisti, fie ”la nudisti”. Astia din urma sigur o ardeau cel mai cool, pentru ca aveau contact direct cu hypeul de 2 Mai, aveau mai multa libertate, aveau voie sa umble singuri si mai ales aveau voie sa stea pe terasa Nudi Bar, care in vremurile ei bune era supraincarcata de boema artistica-hippioata, si din care razbateau non-stop acorduri de muzica buna si veche din anii 60-70. Si sigur asistau la destrabalari de tot felul.<br />
<br />
Familia mea nu mergea la terasa Nudi bar, doar tranzitam pe acolo in drum spre Micul Golf. Cu toate astea, tripul hippiot s-a prins la marele fix pe mine. Deja la 11 ani ma imbracam in ii colorate si purtam cu mandrie tricou cu Beatles. Intre orele 12-16, cand parintii mai trageau cate un pui de somn in camerele lipovenilor, ma strecuram afara din curte si dadeam cate o raita prin sat. Uneori il mai luam si pe fratemeu (mai mic cu 4 ani) cu mine, dar mai mult ma enerva si ma incurca. Aveam grija sa ma imbrac fie cu tricoul cu Beatles, fie cu ceva cat mai colorat si mai iesit din comun, atat cat imi permitea garderoba. Cel mai adesea mergeam sa o frec si sa ma zgaiesc prin statia de microbuze, de unde se revarsau regulat incarcaturi de hippioti cu rucsaci in spate, gata de mare, gata de corturi, gata de muzica si de betivaneli. Imi placea sa ma uit la ei si sa ii studiez, si speram ca ma vor baga si pe mine in seama.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1_wBBLhPplbwLfB9jN67TqHYYjcVkebLx-wJ5xDCbrIrcy6lrpIfTg4ylAf8tGTmjdp5fKLaq_gyZ1_5511i1a-08Iw8I1lU9E5qWMaQg7NzVks_z9f0dlpLkPgB6ZYrYwcXyDHU_VcCg/s1600/HPIM5135.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1_wBBLhPplbwLfB9jN67TqHYYjcVkebLx-wJ5xDCbrIrcy6lrpIfTg4ylAf8tGTmjdp5fKLaq_gyZ1_5511i1a-08Iw8I1lU9E5qWMaQg7NzVks_z9f0dlpLkPgB6ZYrYwcXyDHU_VcCg/s640/HPIM5135.JPG" width="640" /></a></div>
Mie imi placea si chestia cu gazdele. Era ca si cum mergeam in vacanta la un fel de bunici. Bunicii din alta localitate pe care mi-i doream mult si pe care nu ii aveam, pentru ca in realitatea locuiam la o aruncatura de bat de toti bunicii. Uneori stateam 2 sau 3 ani la rand la aceeasi gazda, dar totul era la voia intamplarii. Ne cazam acolo unde gaseam liber. In fiecare vara, cand ajungeam in sat, mai intai stateam pe loc, pe langa masina (masina bunicilor sau masina prietenilor de familie, pentru ca ai mei n-au avut mult si bine masina) sau pe langa microbuzul cu care ajungeam, iar tata, sau tata si mama, sau mama, intr-una din formulele astea, plecau sa caute gazda. Desigur, preferam curtile aflate pe partea cu marea, mai ales cele din care se putea iesi direct la apa. Dintre toate gazdele unde am locuit, o tin cel mai bine minte pe Fenia. Cu Fenia aranjam sa ne si gateasca. Inca mai traieste, iar familia ei si-a deschis o terasa mica si cocheta, aflata pe drumul principal din 2 Mai. Imposibil sa nu o observi. Are un copac crescut chiar in mijlocul terasei, pe care l-au valorificat intr-un mod minunat, si care ofera un decor placut. <br />
<br />
Surprinzator, in 2 Mai-ul din 2011, an in care am redactat articolul de fata, am regasit acelasi trip de chill out pentru familii si copii. Chiar m-a emotionat toata pacea asta. De fapt m-am emotionat pentru ca am redescoperit 2 Mai-ul cu totul. Imi aduc aminte ce mi-a zis mai demult Mihai, un pescar din 2 Mai cu care ma imprietenisem: cine a apucat sa inghita o data apa de mare aici, va reveni tot restul vietii in acest sat, nu mai are scapare. Atunci i-am ras in nas, dar in zilele cand am scris aceasta poveste, mi-am reamintit brusc de vorbele lui, apoi m-am tot gindit cum am renegat eu locul timp de citiva ani, pina cind am ajuns sa inteleg ca de fapt e un loc care m-a marcat si pe care il iubesc.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgC0DkWGP_TukwBfQNbUD6Pq46ylEHWZ3ul9oA2Gp38rFOK7YCn55HFtQZRS5DImaY5_fRKbKh76K3XAbtErba0SG90TbGVT8oaHDR2Kwy_wQnpaOhgA0fqXMF5gey0b4MjVR3AaceLRJmu/s1600/HPIM5159.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgC0DkWGP_TukwBfQNbUD6Pq46ylEHWZ3ul9oA2Gp38rFOK7YCn55HFtQZRS5DImaY5_fRKbKh76K3XAbtErba0SG90TbGVT8oaHDR2Kwy_wQnpaOhgA0fqXMF5gey0b4MjVR3AaceLRJmu/s640/HPIM5159.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<br />
<i>Cu Mihai si alti pescari din Micul Golf </i><b><br /></b><br />
<b>Partea II: Marea schisma</b><br />
<br />
Sa va zic ce s-a intamplat. Povestea incepe acum multi ani, cind mi s-a luat de Vama Veche. Intr-o prima faza am continuat sa vin aici, dar cu un soi de sila fata de tot ceea ce se intimpla in acest sat si cu sentimentul ca nu imi gasesc locul. Intr-o alta faza, am jurat despartire eterna fata de Vama Veche. In Vama Veche incepusem sa merg pe la 18 ani, era ceva chiar si mai tare decat 2 Mai. In Vama Veche am trait experiente initiatice de tot felul. In Vama Veche mi-am cunoscut o parte din prietenii alaturi de care am parcurs ulterior bucati lungi de viata. In Vama Veche mi s-au deschis orizonturile de tot felul. Apoi au inceput decandenta locului si boomul turistic distructiv, la care am asistat pe viu, pas cu pas, alaturi de toti cei care frecventau Vama. Un fel de agonie prelungita, care a durat ani in sir si care s-a finalizat cu o victorie. Trist, dar victoria nu era a noastra, a celor (relativ) putini care ne bucuram de plajele pustii si salbatice din Vama. Locul a devenit al altora, al multimilor de tineri in cautarea unui loc „alternativ” dar mai ales al banilor, al capitalismului mirsav si al prostului gust desavarsit.<br />
<br />
O bucata de timp ne-am mai furisat pe unde puteam in Vama, stateam in locuri mai ascunse sau mai izolate, fie cu cortul, fie la gazde neatinse de microbul dezvoltarii. Se intampla sa stam saptamani la rand in Vama, fara sa frecventam zona „centrala” bantuita de turisti. Mergeam doar pe anumite drumuri, de care nu stia nimeni, si ne faceam cumparaturile de la vechea alimentara din sat. „Ascunzisul” asta l-am practicat de multe ori cu o prietena numita Ioana. Vreo 2 veri am mai stat si prin 2 Mai. Uneori era chiar tare: ne inhaitam cu tot felul de oameni interesanti si petreceam momente deosebite. Multi dintre acestia erau straini, pe care ulterior i-am si vizitat in tarile lor, in verile de calatorie cu autostopul prin Europa.<br />
<br />
Intr-un an, ne-am imprietenit cu Catalin, patronul celei mai avangardiste terase din Vama, numita Vama 9. Ala a fost un loc tare special, pe care putini au stiut sa il aprecieze. Acolo am ascultat prima oara muzici precum Morcheeba, Manu Chao, drum n bass si altele. Asta se intampla acum vreo 10 ani. Mai tarziu, cand am petrecut un an de voluntariat in Anglia, am mers la un concert Morcheeba, si dupa concert am abordat-o pe vocalista negresa care mi-a scris un super autograf pentru Catalin. I l-am trimis prin posta si a fost foarte incantat. Intr-o toamna, prin septembrie, la final de sezon, Catalin ne-a lasat pe Ioana si pe mine sa preluam barul terasei si sa incercam sa vindem ce mai era pe stoc. Luase teapa de la barmanii care fugisera cu banii din casa, asa ca oricum i se cam rupea ce se mai intampla cu restul de bauturi. Dar pentru mine si pentru Ioana a fost o experienta de neuitat. Puneam ce preturi aveam noi chef, inventam combinatii de cocktailuri, desi habar nu aveam de asa ceva. Si culmea, chiar am avut succes: la acest final de sezon, Vama 9 era plina de oameni, dupa ce mai toata vara statuse goala si neluata in seama. Catalin era uimit, la fel erau si patronii din terasele vecine, cum ar fi de exemplu vestitul Bibi, care intr-o seara a dat o raita prin terasa, de curiozitate, sa vada care e treaba pe acolo si de ce e plin de oameni. Ioana si cu mine ne distam la maxim, si luam totul ca pe o joaca, dar joaca asta era destul de serioasa si de meseriasa. Mai putin noaptea tarziu, cand muream de somn, dar trebuia sa stam sa pazim terasa. Asta era pretul distractiei.<br />
<br />
Sunt multe de povestit despre Vama Veche, dar vroiam de fapt sa ajung la momentul cand mi s-a luat si am jurat sa nu mai calc vreodata pe acolo. Pur si simplu Vama devenise insuportabila; si extrem de jegoasa; nici macar nu mai aveai pe unde sa te ascunzi; nici macar nu mai merita sa faci asta. Asa ca am luat hotararea, intr-un moment de dezgust, sa nu mai am de-a face cu acest loc. Si chiar nu am mai avut de-a face cativa ani la rand. De prin mai 2007. Greseala a fost ca am bagat si 2 Mai-ul in aceeasi oala, pe nedrept. Si in 2 Mai fusese boom turistic, satul devenind extrem de popular; si in 2 Mai se produsesera schimbari, dar ele nu au fost niciodata atat de profunde ca in Vama. Dar la aceea, vreme, din teribilism, dar si din cauza faptului ca descoperisem calatoriile low cost si cele cu autostopul, prin Europa, am bagat cele 2 sate in aceeasi categorie de locuri cu care nu mai vroiam sa am de-a face.<br />
<br />
Una peste alta, n-am mai dat pe la 2 Mai si Vama Veche cativa ani la rand. In schimb am colindat cu autostopul plajele din Portugalia, Spania, Grecia, Franta. Mai precis le-am squatat cu cortul. Si a fost extrem de frumos. Dar asta merita o poveste noua.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6lk5O2fWmv2KaLJu0L80Eya1XRKSLquws9Tw8cZaSUfmBEf2eXczOhJTjycRcx56UxOtpXmoGRSxcAuUxMMIGS6ucqxz8qC_fgQrZAj-IBcILlSEqMaoqbS47NUHDraBvFaOkyjr4DGeY/s1600/HPIM6659.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6lk5O2fWmv2KaLJu0L80Eya1XRKSLquws9Tw8cZaSUfmBEf2eXczOhJTjycRcx56UxOtpXmoGRSxcAuUxMMIGS6ucqxz8qC_fgQrZAj-IBcILlSEqMaoqbS47NUHDraBvFaOkyjr4DGeY/s640/HPIM6659.JPG" width="640" /></a></div>
<i> Cu cortul pe o plaja in Spania</i><br />
<br />
<b>Partea III: Despre impacare, tanti Maria si mansarda din povesti</b><br />
<br />
In fine, anii au trecut si am uitat de juramantul pe care il facusem, de a nu mai calca prin Vama Veche. In 2010 am zis sa mai fac o incercare. In iulie am mers cu Elena si cu Ana, pe stilul „hai sa ardem o vama”. Elena avea un contact la nush ce gazda de treaba, ne-am cazat toate 3 intr-o camera relativ ieftina, si am petrecut o saptamana cam chinuita; a plouat peste jumate din timp, plaja mi se parea mizerabila, ca si intreg satul; eu nu aveam chef de lume, eram dupa o perioada de oboseala maxima si tot trageam la periferiile plajei, unde imi doream sa construiesc adaposturi pentru soare si sa ma uit din apa la macii crescuti in dunele de pe margine.<br />
<br />
Fetele erau mai pe normalitate: terasa Ovidiu, plaja centrala obisnuita etc. Am descoperit terasa de linga cherhana, o mica oaza care de fapt nu era chiar asa oaza, era destul de invadata si destul de scumpa. La intoarcere am cunoscut 2 frati spanioli in statia de microbuz, care incercau sa ajunga la Bucuresti dar nu erau prea siguri cum. Am calatorit impreuna pina la Bucuresti si i-am cazat la mine acasa vreo 3 zile. Am mers impreuna la un party pe terasa MNAC, si erau foarte incintati ca se afla la o petrecere intr-un „palat”. Le placuse si in Vama. Le placea in Romania in general. Au ramas cu impresia ca in Bucuresti locuiesc oameni care te iau de pe strazi ca sa te cazeze la ei acasa, si ca bucurestenii petrec de minune in cladiri somptuoase.<br />
<br />
Am zis sa mai bag o incercare in septembrie, cu gindul ca la final de sezon o sa fie altfel. Impreuna cu S. am plecat cu masina la mare. Adica in Vama. Am contactat o veche gazda: tanti Maria. La tanti Maria am stat in diverse moduri de-a lungul anilor: in camere, in curte cu cortul, in hol sau doar pe bancuta din fata casei, la taclale si la o sticla de vin. Faza cu holul e dintr-un an cand a fost furtuna, ne-a fost inundat cortul Ioanei si mie, asa ca a trebuit sa gasim o solutie temporara si moneyless, adica holul de la tanti Maria. <br />
<br />
De la tanti Maria am luat curent in 2007, prin zeci de cabluri intinse pe cimpuri, de 1 mai, cand am organizat Cinema Mobil pe plaja din Vama si petrecere electro intr-un mare cort militar, cu Felix si Sylvie, niste prieteni din Anglia. De data asta nu am mai avut nici un fel de probleme cu nimeni, eventurile au decurs pasnic si multumitor. Am organizat chestia asta, desi eram deja in faza de dezgust fata de Vama. Dar am facut-o in ideea ca ne vom crea propria zona, departe de orice, si exact asa a fost: am ridicat tabara cit mai departe pe plaja, aproape de granita cu Bulgaria. Eram complet in filmul nostru, si ajungea la noi cine se aventura mai departe de tot haosul din Vama. A iesit o treaba foarte misto.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtg8nm4Zp6s5s_yzhzY0q7Ki2BOqR4kFBtjierEecn_6oW7UZ7bIQhu27O1mneQT1vCOpbsmG066sAv1X6anzyGRsYpFZ-kAfmLC9SkFKqoJKLzp90u2xignrh6AG58IzSX1Zt9iaHMv26/s1600/DSCF9028.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtg8nm4Zp6s5s_yzhzY0q7Ki2BOqR4kFBtjierEecn_6oW7UZ7bIQhu27O1mneQT1vCOpbsmG066sAv1X6anzyGRsYpFZ-kAfmLC9SkFKqoJKLzp90u2xignrh6AG58IzSX1Zt9iaHMv26/s640/DSCF9028.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<i>instalarea Cinematografului Mobil la Vama Veche</i><br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipkDFAI1WAkghfP0fI2VXQH-cBajIf3CqFb4JKneCQls_9gF3BfJ2gTd1aXnyDINiulfVNnlS46gIIAkvZK64LRGsf7y3NjFc8TQpj3uAV7O_a7WoOPuhVxP75FpHe3y22giRy1nIg4o0E/s1600/IMG00018.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipkDFAI1WAkghfP0fI2VXQH-cBajIf3CqFb4JKneCQls_9gF3BfJ2gTd1aXnyDINiulfVNnlS46gIIAkvZK64LRGsf7y3NjFc8TQpj3uAV7O_a7WoOPuhVxP75FpHe3y22giRy1nIg4o0E/s640/IMG00018.JPG" width="640" /></a><i>Cinema Mobil la Vama Veche, 2007 - powered by Asociatia Komunitas!</i><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTqnqXLxhOZ5BdFSE7Ql0uekx4txIbHec6TlJGGWv70SUeHjjsJCH54uJc7S7TS_R7jROppmRO2S0DOJlhzmTFpDlB3g2FGFBioNMxbAkq2iMxyscMh4DO3Zw72w6MM2Ps4liFlkuVnc7p/s1600/IMG00020.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTqnqXLxhOZ5BdFSE7Ql0uekx4txIbHec6TlJGGWv70SUeHjjsJCH54uJc7S7TS_R7jROppmRO2S0DOJlhzmTFpDlB3g2FGFBioNMxbAkq2iMxyscMh4DO3Zw72w6MM2Ps4liFlkuVnc7p/s640/IMG00020.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
Tanti Maria ne mai oferea pachetele cu mancare in verile cind ramineam fara bani. Tanti Maria este adventista. In iulie 2010, cand plecam din Vama, am reintalnit-o in statia de microbuz; nu o mai vazusem de ceva vreme; i-am luat numarul de telefon si am promis sa revin. In septembrie am sunat-o, numai ca, surpriza, a raspuns fiica ei si a zis ca tanti Maria e bolnava si ca nu mai inchiriaza camere in casa ei, dar ca ne inchiriaza ea daca vrem. Fiica si nepoata locuiau relativ in aceeasi curte, in case diferite, dar nu imi placuse niciodata de ele prea mult. Tanti Maria era tanti Maria. Era altceva. Am hotarit totusi sa ne cazam la fiicasa si am regretat profund. Camera era mica, inghesuita, neaerisita si plina de gindaci. Nu prea aveam de ales, pentru ca ajunsesem destul de tirziu in Vama si nu aveam chef sa colindam satul dupa cazare. M-am gindit ca totusi putem sa ne gasim un coltisor de liniste in curte, dar nu a fost asa. A doua zi se lucra in draci in zona, se auzeau tot felul de masinarii. Pe linga camera noastra era de fapt si drum de trecere, unul din drumurile secrete din Vama si tot treceau oameni incontinuu. Desi eram la o aruncatura de bat de curtea lu tanti Maria, practic aceeasi curte dar un colt diferit, lucrurile nu erau la fel. Simteam ca in acelasi loc sint 2 universuri complet diferite si paralele: universul Mariei, cu casuta pitica si batrineasca, dusul solar, tufele de flori si vita de vie, spalatorul cu oglinda, bucataria in care ne lasa sa ne gatim – o lume care imi fusese familiara si draga ani la rind, si universul rudelor sale, un univers rece, in care totul era facut de mintuiala si in care se simtea doar dorinta de a caza si a lua bani de la turisti.<br />
<br />
In afara de asta, in aceeasi noapte am avut ghinionul sa interactionam cu un personaj mega dubios. L-am intilnit la drum de noapte, pe drumul secret, nush cum naiba am intrat in vorba cu el si n-am mai scapat citeva ore bune. Omul se lauda ca a lucrat in SRI si ca facea parte din apropiatii lui Nicolae Ceausescu. Ne-a povestit zeci de istorii pe temele astea, si in final nu stiam ce sa credem: era oare un psihopat cu imaginatie, exista o urma de adevar in ce spunea? Cert e ca o ardea dubios dupa citeva beri. Se tot tinea dupa noi, se lua de oameni... A doua zi cind stateam la plaja, a aparut ca din senin, si mi-a stricat tot filmul. M-am enervat si i-am zis sa se care, ca am venit la mare sa ma relaxez si nu sa socializez. S-a carat, dar la 5 minute ne-am urcat in masina si am zis din nou „gata cu Vama Veche”. Din nou, a fost ceva care mi-a pus capac: am vazut un ciine vomitind pe plaja, faza care s-a adaugat la toata mizeria insuportabila din jur. Mi-am dat seama ca, oricit as vrea sa ma impac cu Vama Veche, nu voi reusi atita timp cit ea va ramine asa cum e acum. Astept asadar momentul cind satul va intra in paragina si cind toata fatada de „loc alternativ” se va prabusi inevitabil. Cind dezvoltarea negindita si tumorile Vamei Vechi vor lasa locul sa isi revina incet incet din boala care l-a cuprins si care il roade treptat.<br />
<br />
Si, fugind (iarasi) din Vama, am aterizat din nou la 2 Mai, dupa mai bine de 4 ani de absenta. Iar in 2 Mai am ajuns cam in cel mai tare loc pentru mine: mansarda domnului Rusu. Mi-a schimbat total planul de raportare la 2 Mai.<br />
<br />
<b>Partea IV: Mansarda din 2 Mai</b><br />
<br />
Acum citeva vorbe despre povestea cu mansarda. Cum am ajuns acolo: total intimplator. Ne plimbam pe linga vilele de sus cu vedere la mare si ne gindeam ce tare ar fi sa stam acolo. La una dintre case scria „cazare”, asa ca am intrat sa intrebam; erau camere libere (80 lei pe noapte) si gazde cam neprietenoase. Verdictul: nu merita+e prea scump. Ne-am continuat plimbarea si am dat de o vila draguta, pe care scria „de vinzare” + un numar de telefon. Am zis asa intr-o doara sa dam un telefon sa vedem daca nu inchiriaza; am dat si nu a raspuns nimeni; ne-am mai invirtit pe acolo, am intrat o vorba cu o femeie care s-a dus sa-l strige chiar ea pe proprietar, intrind pe un drumeag micut, paralel cu casa. Intr-un final a aparut domnul Rusu: un batrinel simpatic si cumsecade. A zis ca in principiu el nu inchiriaza decit la cunoscuti sau persoane recomandate, dar am insistat si l-am convins; a zis ca ne poate oferi „doar” camera de sus; si sa vedeti cum era camera de sus: o mansarda micuta, cu vedere la mare, asa ca in povesti – la care se adauga o ditamai terasa. Eram in culmea extazului; niciodata nu statusem in 2 Mai intr-o asemenea locatie. Ne-a dat-o cu 50 de lei pe noapte. <br />
<br />
Si am petrecut cele mai minunate zile; ma zgiiam incontinuu pe ferastruica sau pe terasa, stateam toata ziua cu marea in priviri si in urechi; noaptea adormeam cu sunetul acela al marii, atit de linistitor; aveam iesire imediata la plaja. Sincer, nu prea mai aveam nevoie de nimic. L-am poreclit pe domnul Rusu „bunicul”. Este un batrin cu o prezenta atit de buna. Are 81 de ani si intretine singur casa, care arata impecabil, la fel ca si mica gradina din fata, cu o alee de trandafiri; imi placea mai ales mirosul supei pe care si-o gatea tacticos zilnic. Ma simteam din nou ca la bunici, ca pe vremea cind veneam cu familia la mare.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMYpnET5F5m7N2PauRh1smQRETfZ7gVB-FUb2Ko8L5wKlZ3q7Pwt__PvKj3KfomQTaoG_qyhRHzp7CKhyLhLsvpauCanv-qYstKgNYuGJk0zoVXstl7ApNknpAXUjz75DgqSEWisczW079/s1600/P1150859.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><br /></a></div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMYpnET5F5m7N2PauRh1smQRETfZ7gVB-FUb2Ko8L5wKlZ3q7Pwt__PvKj3KfomQTaoG_qyhRHzp7CKhyLhLsvpauCanv-qYstKgNYuGJk0zoVXstl7ApNknpAXUjz75DgqSEWisczW079/s1600/P1150859.JPG" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMYpnET5F5m7N2PauRh1smQRETfZ7gVB-FUb2Ko8L5wKlZ3q7Pwt__PvKj3KfomQTaoG_qyhRHzp7CKhyLhLsvpauCanv-qYstKgNYuGJk0zoVXstl7ApNknpAXUjz75DgqSEWisczW079/s640/P1150859.JPG" width="640" /></a><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSt_ow2jl0A01m-FFCa9TLGIpPZ1KlBQFlE0GuGIQLQVfR1UauZFf5LqVem9gm5O6WBx8tLx_aE0RvSMop573pGHm_cB6Qu3veeokPk1TWeHG_9sGVMTu06hfTFBreKjI5O5Le4QvGbmIe/s1600/DSC03915.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSt_ow2jl0A01m-FFCa9TLGIpPZ1KlBQFlE0GuGIQLQVfR1UauZFf5LqVem9gm5O6WBx8tLx_aE0RvSMop573pGHm_cB6Qu3veeokPk1TWeHG_9sGVMTu06hfTFBreKjI5O5Le4QvGbmIe/s640/DSC03915.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<i><b>Chill out de iunie punctat cu introspectie, agate si telefoane cu fise</b></i><br />
<br />
In vara urmatoare (iunie 2011), am revenit in 2 Mai. In prima noapte am stat la campingul de la textilisti. Aveam cort si pavilion, cu care planuiam sa ne adapostim de intemperii. Din pacate am descoperit la fata locului ca luasem betele gresite, de la alt pavilion, si ca nu aveam cum sa il intindem. Mai erau si preturile din camping: se taxa cortul mic 5 ron, pavilionul 8 ron si persoana 15 ron! Totalul pentru 2 persoane: cam mare. Nici pe plaja nudistilor, unde poti campa moca nu am vrut sa stam, pentru ca totul e in drum si in vizorul oamenilor care trec. Nici in Micul Golf, unde inghesuiala este prea mare. Asa ca am intins-o din camping si am plecat sa vedem care mai e treaba cu Bunicul. L-am gasit in living, uitindu-se la desene animate. Imaginea asta mi s-a intiparit pentru tot restul vietii :). Nu prea isi amintea de noi, pentru ca avea vederea slabita si nu vedea clar trasaturile persoanelor, dar a zis ca nu ne poate oferi „decit camera de sus”. Cica decit! Am sarit in sus de bucurie. Chiar simteam asta ca pe un adevarat privilegiu: mansarda cu terasa, cu fereastra ca din povesti, cu tot! Din nou cu marea in ochi si in urechi incontinuu, timp de citeva zile! Am simtit ca ma inunda fericirea, la propriu :)<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0D5fwnU6FL5-4gQGPiSyh_4LednsaalaZRTh04tOQpRKlsKifX2IGMHq13oZ4u_LGSWjPRw9RI49Dd-pGYbQruaaPyio5OtxTSizfIRZNm_Hq8jWk8eqImvATz0lGn8XzerzWU6cQbd8b/s1600/P1150870.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0D5fwnU6FL5-4gQGPiSyh_4LednsaalaZRTh04tOQpRKlsKifX2IGMHq13oZ4u_LGSWjPRw9RI49Dd-pGYbQruaaPyio5OtxTSizfIRZNm_Hq8jWk8eqImvATz0lGn8XzerzWU6cQbd8b/s640/P1150870.jpg" width="480" /></a></div>
<br />
Si cel mai important, in timpul sederii acesteia din 2 Mai, am simtit ca redescopar in mod profund locul si tot ceea ce a insemnat el pentru mine. In cele citeva zile de stat in 2 Mai am mers doar de cateva ori in sat sau prin terase: o data sa-mi cumpar o inghetata, altadata sa maninc o portie de hamsii. In rest am stat doar pe linga mare si ne-am gatit mincare pe terasa la primus. Am facut retrospectiva si introspectie timp de citeva zile; am revazut in minte momente petrecute de-a lungul anilor aici. M-am revazut la diverse virste:copil, preadolescenta, adolescenta, tinara femeie :)) si femeie (sa zicem). Si m-am emotionat pe bune, pentru ca am simtit clar<br />
trecerea timpului si felul in care mi-am lasat diferite virste in urma. Am studiat indelung familii cu copii pe plaja sau in camping. Si mi-am adus aminte de o gramada de chestii la care nu m-am mai gindit de ani buni si pe care le facem in timpul vacantelor de vara cu ai mei.<br />
<br />
De exemplu, posta din 2 Mai, pe vremuri – atunci cind nu existau telefoanele mobile. La posta erau doar 2-3 telefoane cu fise, si ca sa apuci sa dai un telefon, trebuia sa stai la coada. Era coada absolut tot timpul. La coada aveai ocazia sa observi oameni si sa socializezi. Eram in vara in care treceam dintr-a 8a intr-a 9, cind am venit la posta ca sa-mi sun prietenele sa vad ce mai invirteau pe acasa, si una dintre ele mi-a transmis ca ii place la nush ce baiat de mine. Uaaa ce m-am emotionat si ce m-am bucurat. Restul sederii in 2 Mai a fost paradis! Numai la asta ma gindeam si de abia asteptam sa ajung acasa :). Apoi mi-am amintit de Micul Golf si de cum mergeam acolo cu tata sa cautam pietre; cautam in mod special agate, si chiar am gasit multe, cu kilogramele in decursul anilor. Circula o legenda potrivit careia un vas cu incarcatura uriasa de agate se prabusise in zona coastelor din 2 Mai. <br />
<br />
Habar n-am cit adevar continea legenda asta, dar stiu ca petreceam ore in sir cautind prin gramezile de pietre de pe mal, sau scotind pietre de pe malul marii cu miinile facute caus. Si tresaltam de bucurie atunci cind descopeream in palma cite o agata mica si colorata. Apoi mai era restaurantul Turist unde mincam friptura cu cartofi prajiti. Dar despre restaurantul asta nu prea e nimic interesant de povestit.<br />
<b><br />Partea V: Cartea si filmul despre 2 Mai</b><br />
<br />
Prin 2003 mi-a venit ideea sa imi scriu lucrarea de licenta despre satul 2 Mai. Si chiar am facut-o! Luni de zile am intervievat persoane care frecventasera satul in perioada anilor 60-90. Ma plimbam de la unul la altul, prin diverse recomandari. Era chiar incitant. Aveam un reportofon micut si era primul meu proiect serios si pe termen lung. In facultate mai mersesem pe teren in diverse sate si mai avusesem mici proiecte de cercetare, dar asta era de departe cea mai tare treaba de care ma apucasem vreodata. Apoi am trecut la interviuri cu satenii. Intr-o iarna am stat „pe teren” in 2 Mai timp de vreo 10 zile. Prin decembrie. Ma gazduia doamna Enescu Evdochia. <br />
<br />
In iarna aceea m-a muscat un ciine in 2 Mai. Culmea ironiei, ciinele era extrem de mic si legat, dar nu stiu cum s-a repezit in piciorul meu si m-a capsat grav de tot. Eram in curtea unor oameni carora urma sa le iau interviu. Nu stiam ce sa fac: era miezul iernii, eram singura in sat, nu aveam chef de tripuri la Mangalia cu spitale si din astea, mai aveam inca de lucru pe teren. Asa ca am mers la dispensarul din sat, mi s-a bandajat rana si mi-am propus sa renunt la vaccin. Restul zilelor m-a durut piciorul foarte tare iar rana arata infiorator. Si mai era si foarte frig. Dar mi-am dus terenul la bun sfirsit si am adunat zeci de ore de interviuri. Doamna Enescu la care stateam, fusese invatatoare in sat si avea o gramada de povestit, stateam la taclale cu dinsa. In unele seri imi pregatea „baia lipoveneasca” - mai precis sauna cu pietre fierbinti; orice lipovean are asa ceva in gospodarie. Asta imi prindea foarte bine in miezul iernii. <br />
<br />
Am revenit in 2 Mai in toate anotimpurile. In paralel, continuam interviurile cu turistii primordiali din 2 Mai. Intilneam tot felul de oameni interesanti. La un moment dat am calatorit pina la Focsani ca sa ii iau un interviu scriitorului Luca Pitu. In cele din urma am reusit sa imi scriu lucrarea, si chiar mi-am publicat-o la o tipografie mica. Exemplarele rezultate le ofeream cadou celor carora le luasem interviuri si altora doritori. Am recitit de curind fragmente din cartulia asta, numita Povesti de la 2 Mai si chiar mi-a placut, chiar daca am scris-o acum aproape 10 ani. Si mi-am dat seama ca nici macar nu am valorificat destul acest material, in sensul in care el nu a calatorit prea mult si nu a ajuns la foarte multi oameni, desi sint destui cei care l-ar aprecia.<br />
<br />
Apoi, prin 2005 parca, a urmat filmul documentar despre 2 Mai. Habar nu aveam sa filmez sau ceva de genul asta, totusi la 2 Mai am pus prima oara mina pe o camera video si am surprins imagini. Ma aflam in sat cu un prieten din Berlin. Era septembrie si stateam cu cortul pe plaja din Micul Golf. El m-a invatat cum se foloseste camera video, si ne-am tot jucat pe acolo cu ea, filmind diverse cadre si mai ales pescarii din zona. Treptat, ideea a prins contur: am zis sa incercam sa facem un film in care sa surprindem segmente din viata satului in afara sezonului. Filmul s-a numit chiar asa: Dupa sezon. <br />
<br />
Am mers cu pescarii pe mare, cu dimineata in cap si i-am filmat. Am colindat satul in lung si in lat si am filmat. Am revenit iarna, alaturi de alt prieten din Berlin si din nou am filmat. Intre timp aveam si propria mea camera video. Vorbim de o camera mica, de mina, nu de aparatura profesionista. Am revenit si in primavara. In sfirsit, am colectat materialul necesar si am inceput sa-l editez cu ajutorul unui prieten de la sectia de multimedia din Atf. Filmuletul a fost chiar selectat la festivalul de film antropologic si documentar din Sibiu, Astra Film Fest, sectiunea studentilor – chestia m-a bucurat foarte tare. Nu era cine stie ce de capul acestui filmulet, dar el era prima chestie de felul asta pe care o realizasem vreodata. Acum nici nu mai stiu pe unde este cd-ul..dar cineva s-a gindit sa incarce filmul pe internet. Din fericire. Asa am putut sa-mi revad si eu „opera de incepator”.<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="363" mozallowfullscreen="" src="//player.vimeo.com/video/4021097" webkitallowfullscreen="" width="500"></iframe> <br />
<a href="http://vimeo.com/4021097">Dupa sezon - Documentar</a> from <a href="http://vimeo.com/someone">someone</a> on <a href="https://vimeo.com/">Vimeo</a>.<br />
<br />
<i><b>22-26 iunie 2011 – 2 Mai mix tape</b></i><br />
<br />
Ma trezesc accidental dis de dimineata si cerul e acoperit cu nuanta mea preferata de violet. Nu mai ma pot desprinde de la fereastra si vad mai tirziu un rasarit de soare fabulos, o intreaga simfonie vizuala, pe cer si in apa. Apoi rasariturile tirzii de luna si stelele cazatoare. Si avioanele suspecte, lipsite de lumini, care strabat cerul cu o viteza foarte mare, si cu o frecventa ridicata. Stam cu orele pe terasa noaptea si ne uitam la constelatii. Stincile care marginesc plaja dupa zona textilistilor, sint incarcate de maci si tot felul de flori de vara. Pe plaja din Micul Golf, Simona Senzual se indreapta pe tocuri spre baracile pescarilor, devenite temporar resedinta echipei de la Pro Tv. Se filmeaza nush ce emisiune, in care vedetele servesc oamenii pe terasa. <br />
<br />
Pe plaja, printre vedete, mai este si un magarus care rage din cind in cind. Reflectoare orbitoare noaptea, care insa iti arata locul intr-o noua perspectiva. Pe dig ne putem vedea astfel umbrele reflectate in pietrele uriase, si ne jucam de-a umbrele. Vechiul dig din golf este in marea lui parte sfarimat si prabusit. Inca o data o situatie in care natura cistiga. Imi pare bine ca acum digul este mai greu accesibil si nu se mai poate plimba nimeni cu masina sau cu scuterul. O pisica neagra se ascunde printre pietrele prabusite la malul marii. Mi se pare ciudat sa vad o pisica pe mal. Pe seara, lumina cade blind pe dig, si mai incolo, la apus, scalda in nuante aurii vapoarele din port. E chiar tare. <br />
<br />
Observ in repetate rinduri copiii din sat. Pe plaja nudistilor se face parkour de 2 Mai. Pustii sar de pe marginea inalta a plajei direct in nisip. Se dau peste cap. Copiii din sat fac baie altfel decit ceilalti copii. E o relatie mult mai apropiata cu marea, cu plaja. Multi vin la baie fara prosoape si alte accesorii. In alta zi le observ pe plaja pe Maria si pe sora sa. Maria e o fetita vesela de maxim 5 ani, cu codite impletite si costum de baie galben. Sora ei are probabil 25 de ani. Imi place sa ma uit la ele cum se misca in spatiu, e ceva foarte relaxant in felul in care folosesc plaja si apa. Probabil sint din sat. Si trasaturile fetei spun acelasi lucru. La un moment dat, fata cea mare pleaca in sat dupa mincare si ne roaga sa o supraveghem pe Mariuca. Este singurul copil ramas de capu lui pe plaja. Dar tot ceea ce face in rastimpul cind e lasata singura este sa se uite foarte intens la mare. Cind sora ei revine, alearga fericita sa o intimpine.<br />
<br />
Cele 2 cazemate de pe plaja sint vizibil afectate de trecerea timpului. Cea mare, o granita simbolica intre cele 2 plaje (nudisti si textilisti) este acum scaldata si roasa de ape. Pe vremuri se afla departe de apa. Dar acum apa isi cere drepturile si plajele se ingusteaza de la an la an. „Si daca va disparea plaja, lumea tot va veni aici, o sa stea la soare pe pietre”, asa mi-a spus mai demult cineva din sat. Pe vremuri am scris tot felul de texte si am desenat pe cele 2 cazemate. Azi de abia daca se mai vede ceva. Vintul si ploaia au cam sters tot. Prin centrul satului sint multe pietroaie lasate in drum, garduri darapanate si terase inchise. Dar imi place mult aerul asta cumva „loc neinfloritor”. Si stiti de ce? Pentru ca la 2 Mai inca se poate sta... <br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjPYJh6I8QToKOlkZfz5aJCAoHg9e5TwzeXa_G5n-dzSxeFG8PPuaGoW0v5XZnMG1edslcuqKCANyUkNUTxlLHfEk-S4_P_u5RR9RJnOal5DEAtHgdd9ADN_vagIeb_SX6lWVL5U0WafpX/s1600/P1150893.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="480" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjPYJh6I8QToKOlkZfz5aJCAoHg9e5TwzeXa_G5n-dzSxeFG8PPuaGoW0v5XZnMG1edslcuqKCANyUkNUTxlLHfEk-S4_P_u5RR9RJnOal5DEAtHgdd9ADN_vagIeb_SX6lWVL5U0WafpX/s640/P1150893.JPG" width="640" /></a></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-70927893178757962042013-11-01T08:49:00.001-07:002015-11-30T09:47:16.969-08:00EXPERIMENT ANTROPOLOGIC - CASA POPORULUI<span class="userContent">Am realizat acest experiment in cadrul unui proiect al <a data-hovercard="/ajax/hovercard/page.php?id=153880641314010&extragetparams=%7B%22directed_target_id%22%3A0%7D" href="http://www.blogger.com/goog_1739913959">Asociatiei Komunitas</a><a href="http://asociatia-komunitas.ro/">.</a>
Scopul activitatii a fost sa sondeze perceptiile urbane ale copiilor,
in legatura cu diverse spatii din Bucuresti. Grupa de varsta cu care s-a
lucrat a fost cea<span class="text_exposed_show"> de 11-12 ani; copiii
au primit fotografii alb negru printate pe hartie A4, infatisand diverse
tipuri de spatii urbane, iar sarcina a fost aceea de a trasa propuneri
de imbunatatire a spatiilor respective. Casa Poporului a fost doar unul
dintre spatiile utilizate in exercitiu. Nu toti copiii au realizat
propuneri efective de imbunatatire, dar desenele realizate ofera cu
siguranta o masura a perceptiei lor asupra acestei cladiri.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieFD4PHQEv7W-Un8MtutbmpnqDwXG6prOXZSyNvwu42BbPrEPSp_KGxSQNnt_Kcs_SjiEqxRHUWLVA0kIb_wL0qVEWZhGnGeILU3uRPB8pMS5ZRznRHy2YANkbkfNL03Rp2Q0kKyJVQk1w/s1600/img008.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="494" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieFD4PHQEv7W-Un8MtutbmpnqDwXG6prOXZSyNvwu42BbPrEPSp_KGxSQNnt_Kcs_SjiEqxRHUWLVA0kIb_wL0qVEWZhGnGeILU3uRPB8pMS5ZRznRHy2YANkbkfNL03Rp2Q0kKyJVQk1w/s640/img008.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgANl99-ZcXmIfBggV7ESwGJ92cB9kc6q03jEJrCbdT3CN49YTF5lbyPNT7_FqK5Sh92hkuJidzeACA4RW-rMD3mAO5C6icUxGCl5gOeRI-O1Ly2oWf8FJ_HVgLMoq0tlVZHpiiwZGDgl_S/s1600/img011.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="494" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgANl99-ZcXmIfBggV7ESwGJ92cB9kc6q03jEJrCbdT3CN49YTF5lbyPNT7_FqK5Sh92hkuJidzeACA4RW-rMD3mAO5C6icUxGCl5gOeRI-O1Ly2oWf8FJ_HVgLMoq0tlVZHpiiwZGDgl_S/s640/img011.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYYq6vkAh86dywZs4YhIUIg0-2HXRDqHQy9erGKxQTVV50pBGjhAEYUsDhWmGBTn9nPVGnemufJjY1gfmGSlrXoaGCR7gI3znkKWBerbHsgPrxNuIUvFi9ZcxDtdaW623eo3vMkTWkgFHE/s1600/img012+(4).jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="494" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYYq6vkAh86dywZs4YhIUIg0-2HXRDqHQy9erGKxQTVV50pBGjhAEYUsDhWmGBTn9nPVGnemufJjY1gfmGSlrXoaGCR7gI3znkKWBerbHsgPrxNuIUvFi9ZcxDtdaW623eo3vMkTWkgFHE/s640/img012+(4).jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheRuKNkiE3fPBWNRNnq8EpNhSOvTsRKGZsRaHB6YYL7gMgong2zXqCsboe13S9Z74XnA0VsFJ2Iq7-eU0n0c8_Sim5w1A_CaTghlzNUnlGmkAj3Z4gLGxbDQWINz95cI8XYRmWYv6-AFo7/s1600/img013+(2).jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="494" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheRuKNkiE3fPBWNRNnq8EpNhSOvTsRKGZsRaHB6YYL7gMgong2zXqCsboe13S9Z74XnA0VsFJ2Iq7-eU0n0c8_Sim5w1A_CaTghlzNUnlGmkAj3Z4gLGxbDQWINz95cI8XYRmWYv6-AFo7/s640/img013+(2).jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgd-YaDr52oCK4VU6XzTZ_K2ylKoEThVe_Htp_uC_bMQj67wv6AgEzoQ0IeiOgeMs5RXahRJXymgZ15_ooUUwHOWcYKq6u6AIRXqjqvECtC8Sex-0v9pDOfVKE8YXKqVWbweN0HSdfsWEzZ/s1600/img014b.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="494" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgd-YaDr52oCK4VU6XzTZ_K2ylKoEThVe_Htp_uC_bMQj67wv6AgEzoQ0IeiOgeMs5RXahRJXymgZ15_ooUUwHOWcYKq6u6AIRXqjqvECtC8Sex-0v9pDOfVKE8YXKqVWbweN0HSdfsWEzZ/s640/img014b.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeZ_oxi8VpybVUToOhvU2luBF1jQIFFnkfY-HJmtOrGc_tp-2oBXMDudjCNE7MqC_yedJcCdgrs5XmSxLDTOwtk6NeP8NoGA9_WGOCgbZ1G9NWhkte3hvbrLVeBWPoKJ5ASK0TI7zvMDHD/s1600/img023+(2).jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="494" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeZ_oxi8VpybVUToOhvU2luBF1jQIFFnkfY-HJmtOrGc_tp-2oBXMDudjCNE7MqC_yedJcCdgrs5XmSxLDTOwtk6NeP8NoGA9_WGOCgbZ1G9NWhkte3hvbrLVeBWPoKJ5ASK0TI7zvMDHD/s640/img023+(2).jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHCtMcXYsunk9UwnmNLxWtZJ4zBFRcJHERD8drnOYdBFm3x3znwCdeQVJLD-ry_lBegTwJGU01_C4CUntrKu_RvqXad_mTb9tbqge61Kjf3mNGZq-G83mO2saXL8I6eqLIFxNrgQrcT3tb/s1600/img023.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="494" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHCtMcXYsunk9UwnmNLxWtZJ4zBFRcJHERD8drnOYdBFm3x3znwCdeQVJLD-ry_lBegTwJGU01_C4CUntrKu_RvqXad_mTb9tbqge61Kjf3mNGZq-G83mO2saXL8I6eqLIFxNrgQrcT3tb/s640/img023.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5F8oRdK6wpa5ctm1HBmMbIqTmN-Ywz82wwZzPk7HHLGtl4KQLRuKyjE6z0nkX33rKDftOW0XPWX3OyPwjatdSqntG-ZkLLKC41mznIxqXYJNYqnYdiZYQCbu3SOHPXLKs8wj1VRUL9on4/s1600/img030.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="494" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5F8oRdK6wpa5ctm1HBmMbIqTmN-Ywz82wwZzPk7HHLGtl4KQLRuKyjE6z0nkX33rKDftOW0XPWX3OyPwjatdSqntG-ZkLLKC41mznIxqXYJNYqnYdiZYQCbu3SOHPXLKs8wj1VRUL9on4/s640/img030.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbYr2e5AzOfhm5Lf38_Zvw-cMO3Y53UaYIP4ND3Xv5Ezar4YNiemUDwjhl0WVicy9WGLmf8LT54eyBrN-Ce96jjJUvbWPA0hGGiJP3Ho7wnzvhYUj-Q8WSpFsBgZ5PT8ijEK5Wo6WLoe2O/s1600/img031.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="494" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbYr2e5AzOfhm5Lf38_Zvw-cMO3Y53UaYIP4ND3Xv5Ezar4YNiemUDwjhl0WVicy9WGLmf8LT54eyBrN-Ce96jjJUvbWPA0hGGiJP3Ho7wnzvhYUj-Q8WSpFsBgZ5PT8ijEK5Wo6WLoe2O/s640/img031.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSiMu6cNB5tRDNd5sN3AZJliTbuhRABKxsXHqJDaFFesvMh3kpo_2-_ei5yelFp2r28BZEjR1_4rcRo8vYO7DAdUcpy0UltKuFu4Hn6L51YO3TI5g4cYRiHquRGSwj94zhmmGO1i5p7W5a/s1600/img032.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="494" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSiMu6cNB5tRDNd5sN3AZJliTbuhRABKxsXHqJDaFFesvMh3kpo_2-_ei5yelFp2r28BZEjR1_4rcRo8vYO7DAdUcpy0UltKuFu4Hn6L51YO3TI5g4cYRiHquRGSwj94zhmmGO1i5p7W5a/s640/img032.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-TZ05pxiZZnIHt4O2Jsi8NHgpcr_ofA9WlCGt6w5tYGS5GfzqGUrAV4zoRuf5uzmI2JsIylIxTWq-e1Ee9uRh85BsQfh0pAKf6kwmt8lVrz8xO0T9Z1CQW_blQadXGhPzigz0XPV38_4v/s1600/img033.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="494" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-TZ05pxiZZnIHt4O2Jsi8NHgpcr_ofA9WlCGt6w5tYGS5GfzqGUrAV4zoRuf5uzmI2JsIylIxTWq-e1Ee9uRh85BsQfh0pAKf6kwmt8lVrz8xO0T9Z1CQW_blQadXGhPzigz0XPV38_4v/s640/img033.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGM6RpIJpB1_TABE5YS5aCEcdpaRBPEPcuTAO6ZSOaG_56LvtcrITcZ7cwSLBjWVV9xLchcNP7Q9Vs0f42kLkybC9YDFinCgbVRNer0J6zNr5kZ8hY4WWp-To26a1SsY3KtVTkybx9f0On/s1600/img0072.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="494" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGM6RpIJpB1_TABE5YS5aCEcdpaRBPEPcuTAO6ZSOaG_56LvtcrITcZ7cwSLBjWVV9xLchcNP7Q9Vs0f42kLkybC9YDFinCgbVRNer0J6zNr5kZ8hY4WWp-To26a1SsY3KtVTkybx9f0On/s640/img0072.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9pYQUjWfoHrgSjILkVz3ASHzFyvC29IkhfHHuKj0uBud5VhHJtEUu7EcTAZDoxX2Q-JROVvE_GPWqqUW25SiQ0a7C7mdjLcWuaO3QmEqrq6nq2t1odxT_m4dZxzPV5e1eXJNJz3F1QB1U/s1600/img0087.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="494" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9pYQUjWfoHrgSjILkVz3ASHzFyvC29IkhfHHuKj0uBud5VhHJtEUu7EcTAZDoxX2Q-JROVvE_GPWqqUW25SiQ0a7C7mdjLcWuaO3QmEqrq6nq2t1odxT_m4dZxzPV5e1eXJNJz3F1QB1U/s640/img0087.jpg" width="640" /></a></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-16927123219137114032013-10-20T11:37:00.001-07:002015-11-30T09:43:21.278-08:00BUCUREȘTI SUPRAREALIST: CU BARCA PE COCLAURI<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<i>@toate drepturile rezervate</i></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5M47d1AWN33XILKySdTNBE7a-jWd768lCe8mqY-IrzuFCUK_EsoZzlMHlSwv_rKhlNUij76S8HXQbY469I5NdlxHU1sUUibz7qAEBfWxh4cjGqzDxhzN-DwDUxc8JAWzIH4exSzJb2Zzt/s1600/1374278_213303755510154_1076424715_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5M47d1AWN33XILKySdTNBE7a-jWd768lCe8mqY-IrzuFCUK_EsoZzlMHlSwv_rKhlNUij76S8HXQbY469I5NdlxHU1sUUibz7qAEBfWxh4cjGqzDxhzN-DwDUxc8JAWzIH4exSzJb2Zzt/s640/1374278_213303755510154_1076424715_n.jpg" width="480" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEih_l8jMxYs67eOSZhCLsEOu5bjvofLNWEPzCVlKhTYjJjIZ-n-ACWEhwaEud_m6uEcJX76E_RCcPKSHIo_nZjaGuwQDxCfW3TYx8GSm1BoWzgt8-ix8HuK88L796RFp2DTlifpJ7Cpx0Wp/s1600/1378267_213303758843487_1369222687_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEih_l8jMxYs67eOSZhCLsEOu5bjvofLNWEPzCVlKhTYjJjIZ-n-ACWEhwaEud_m6uEcJX76E_RCcPKSHIo_nZjaGuwQDxCfW3TYx8GSm1BoWzgt8-ix8HuK88L796RFp2DTlifpJ7Cpx0Wp/s640/1378267_213303758843487_1369222687_n.jpg" width="480" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhoCR4KmYLDJYCPoC0PNezfj5gZ4CtQSlfpryvXuLN6PRt4xHfIkHC8QHfR9-SicWCh3jSF-SiBGJYloOf3nVY7tahod7_kprytx98qOiF5_cq9ADtWnwGpbUPym160B271cEQmnL6qqG0D/s1600/IMG_5115.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhoCR4KmYLDJYCPoC0PNezfj5gZ4CtQSlfpryvXuLN6PRt4xHfIkHC8QHfR9-SicWCh3jSF-SiBGJYloOf3nVY7tahod7_kprytx98qOiF5_cq9ADtWnwGpbUPym160B271cEQmnL6qqG0D/s640/IMG_5115.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiobBn6qp-_aYXG1_4A8I8JQRu2TE_VRpVNXHeXo_RkKVxyrL5CTq_BnGwFVGusYtM8a0th-zGqirx0a-jHKFCn0789kHfcwG5xQMK7j-F4h6xKd5kXfr19RcXLauLm3qLc2EEgqANYb5Q3/s1600/IMG_5116.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiobBn6qp-_aYXG1_4A8I8JQRu2TE_VRpVNXHeXo_RkKVxyrL5CTq_BnGwFVGusYtM8a0th-zGqirx0a-jHKFCn0789kHfcwG5xQMK7j-F4h6xKd5kXfr19RcXLauLm3qLc2EEgqANYb5Q3/s640/IMG_5116.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSnWuwEVOlEubRU1nLN1zu012hyM-_VTj-aEW1dRKG0ZLqRVyUd5DztbTpwnTbe8QB4PdNf4hhwxg50kFeuo74fXvZ4cBM3tLDs6nIUGfHMm3g_ydwpFQcwXYP7qtvN882tTSjhM0EvHP5/s1600/IMG_5117.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSnWuwEVOlEubRU1nLN1zu012hyM-_VTj-aEW1dRKG0ZLqRVyUd5DztbTpwnTbe8QB4PdNf4hhwxg50kFeuo74fXvZ4cBM3tLDs6nIUGfHMm3g_ydwpFQcwXYP7qtvN882tTSjhM0EvHP5/s640/IMG_5117.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSB9oiRkvVqtQ3vl8cCaC-T0w2aaLLB_eVbbnbPhJ2LHPVcXU9FrId9xVzhVkoPa3H-X8an2YJuZlcYjzWe62L_XeSGr2GT0_1Nqjo1j86qEK2szhoNVdgR_FKfVQO1OeVrmxZLUiLrNe-/s1600/IMG_5120.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiSB9oiRkvVqtQ3vl8cCaC-T0w2aaLLB_eVbbnbPhJ2LHPVcXU9FrId9xVzhVkoPa3H-X8an2YJuZlcYjzWe62L_XeSGr2GT0_1Nqjo1j86qEK2szhoNVdgR_FKfVQO1OeVrmxZLUiLrNe-/s640/IMG_5120.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRIzOS8ox_GNubNvIqPY4uJnbvlPqp50F1G25WJDzaq3OF7rf4Rx04XfFDRr-ZGlkamqobNuMjpUxqnUGIFuXWgUUQF3z-g6zQL4cX1mUbTAynX-i-T1vy6YB4CNCrUo3qqwQCzY2mNd5f/s1600/IMG_5121.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRIzOS8ox_GNubNvIqPY4uJnbvlPqp50F1G25WJDzaq3OF7rf4Rx04XfFDRr-ZGlkamqobNuMjpUxqnUGIFuXWgUUQF3z-g6zQL4cX1mUbTAynX-i-T1vy6YB4CNCrUo3qqwQCzY2mNd5f/s640/IMG_5121.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_WYBg3_MjeBWphcT6dPyWt1jID2KQXGTT3cbT0HM-iB3coqTvfliF4INSTnVrOuO-jyTRqrxSdrFGkGhKmpSEQktAiCq1WkHWS_2OW9qeDaRCEe6TaXk07Oxraxmnxm51RJBtFqGFo7ZS/s1600/IMG_5122.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_WYBg3_MjeBWphcT6dPyWt1jID2KQXGTT3cbT0HM-iB3coqTvfliF4INSTnVrOuO-jyTRqrxSdrFGkGhKmpSEQktAiCq1WkHWS_2OW9qeDaRCEe6TaXk07Oxraxmnxm51RJBtFqGFo7ZS/s640/IMG_5122.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsfUdiRrYCWz-PuOo6XugLj4oz_LrqchYIMJahHOtIBu1qt9lW884suCuoytMZfyrYFPAkFlEYNFm6M2K8AE0nwcnoVouEmX-H0eDSHBqg-q38a0lEU_b4JQ8BBAoTBgAIpeDl1rMZRJpu/s1600/IMG_5126.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsfUdiRrYCWz-PuOo6XugLj4oz_LrqchYIMJahHOtIBu1qt9lW884suCuoytMZfyrYFPAkFlEYNFm6M2K8AE0nwcnoVouEmX-H0eDSHBqg-q38a0lEU_b4JQ8BBAoTBgAIpeDl1rMZRJpu/s640/IMG_5126.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivv8pCEsUUSwpD0stkoO60YNLDTB9aeD5Q2dUESH04Y52EPQpPaBT7Rs3w1pgJCcezDyynk0Op5saG5j7gng9tifKJav4Y2YH7pBxx74zUzQ6TmdFWarmZ6sOX9fsCEdX6wyPQpfJ9gtTc/s1600/IMG_5129.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivv8pCEsUUSwpD0stkoO60YNLDTB9aeD5Q2dUESH04Y52EPQpPaBT7Rs3w1pgJCcezDyynk0Op5saG5j7gng9tifKJav4Y2YH7pBxx74zUzQ6TmdFWarmZ6sOX9fsCEdX6wyPQpfJ9gtTc/s640/IMG_5129.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgK3fZOJdtXLUmrAiAFYT8yKhTPKL7qI6ZrTl_RUQcCjF1JU4M-HZjzLaepznZMkQ3bkZKCQJFN4JwlPeG6TF8kD74GyW2J6yjn69nxed_HAPw3spsFjDpq2FoCyo2oIj_G199j2FpWgiHR/s1600/IMG_5130.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgK3fZOJdtXLUmrAiAFYT8yKhTPKL7qI6ZrTl_RUQcCjF1JU4M-HZjzLaepznZMkQ3bkZKCQJFN4JwlPeG6TF8kD74GyW2J6yjn69nxed_HAPw3spsFjDpq2FoCyo2oIj_G199j2FpWgiHR/s640/IMG_5130.jpg" width="358" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsX0pkWO039R3fPvBmx5SOgxgcbrJnlQnfZZFNv94000EfAqndvXn8lHngMJep_aCLSu84IxBy2W-XSlfvvqFG3CAowZkm-k5hYoP5RkksZAoR9lY7iDhggJ6uzC62LsZLofJzOTS7A3JU/s1600/IMG_5131.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsX0pkWO039R3fPvBmx5SOgxgcbrJnlQnfZZFNv94000EfAqndvXn8lHngMJep_aCLSu84IxBy2W-XSlfvvqFG3CAowZkm-k5hYoP5RkksZAoR9lY7iDhggJ6uzC62LsZLofJzOTS7A3JU/s640/IMG_5131.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWcjmA49rWucJJrjSqPQ_xRZ_sZFUUEx8cyS8CWVMe8XsPsjza1Q8WvdNN77fvU7chVxFE5I8VdmZQIUKULpkumDn9GG10wD2RwEnWacgOZZHCcsmObbOFYrqKfsOzK0kgq0CiO2KAtwNG/s1600/IMG_5132.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWcjmA49rWucJJrjSqPQ_xRZ_sZFUUEx8cyS8CWVMe8XsPsjza1Q8WvdNN77fvU7chVxFE5I8VdmZQIUKULpkumDn9GG10wD2RwEnWacgOZZHCcsmObbOFYrqKfsOzK0kgq0CiO2KAtwNG/s640/IMG_5132.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg61AvoWmq59vxmUr_YBH-qTqbKmI8W_GUff1z1zIBZVcu0Uj7iqUxhXPQsJBP64Nu82gKkhvo3BnReId0DXsFSSh7ee0wAhdabuKxHdurDd0WXaGfkHwt2_x8cJdDURrUj0IfQY4p9kTge/s1600/IMG_5134.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg61AvoWmq59vxmUr_YBH-qTqbKmI8W_GUff1z1zIBZVcu0Uj7iqUxhXPQsJBP64Nu82gKkhvo3BnReId0DXsFSSh7ee0wAhdabuKxHdurDd0WXaGfkHwt2_x8cJdDURrUj0IfQY4p9kTge/s640/IMG_5134.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5KSoDOnBeOeIxzhsarZgqKDG5871zbqJemRCEk8mrfoKIP5ihnTkW3BFNDMVDbVRV28gO9zUupLVZfPoN4sH-3wSaUBjlge6VG7GdAWbN0LW8YWq9EOtJBM9RY8zcEiQPMb2tZ8djx5bG/s1600/IMG_5139.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5KSoDOnBeOeIxzhsarZgqKDG5871zbqJemRCEk8mrfoKIP5ihnTkW3BFNDMVDbVRV28gO9zUupLVZfPoN4sH-3wSaUBjlge6VG7GdAWbN0LW8YWq9EOtJBM9RY8zcEiQPMb2tZ8djx5bG/s640/IMG_5139.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9jHDzZE1eRQdYC5zS8Kj0NUNubCfgFd9O-XpNEVeB78hsSOJwkkFx_VTr9YuBK3a3kmb8bMOjFPdYdBAPtK1jx4FnOaGcdcof8_-zoqVh-JL4AdNDqLIeLQMYh7NumKBpA3nMjHQj7X1v/s1600/IMG_5140.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9jHDzZE1eRQdYC5zS8Kj0NUNubCfgFd9O-XpNEVeB78hsSOJwkkFx_VTr9YuBK3a3kmb8bMOjFPdYdBAPtK1jx4FnOaGcdcof8_-zoqVh-JL4AdNDqLIeLQMYh7NumKBpA3nMjHQj7X1v/s640/IMG_5140.jpg" width="358" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-K7fGZJwJzlaVIjMk2e9TS4HY5rrJ_HEwqc-0VurPnmF2DdSfUIm_lEXdD_E7hsGIoSi-HJSpnUNpac7CzUgH1Jphyr0Ac-PVOJgyuCLbMfHJopF1HXuOR1u_hVyMzlujaNnkYXiyLp7U/s1600/IMG_5141.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-K7fGZJwJzlaVIjMk2e9TS4HY5rrJ_HEwqc-0VurPnmF2DdSfUIm_lEXdD_E7hsGIoSi-HJSpnUNpac7CzUgH1Jphyr0Ac-PVOJgyuCLbMfHJopF1HXuOR1u_hVyMzlujaNnkYXiyLp7U/s640/IMG_5141.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJnDCjgX9pNLqu3fa2I1spizfj2DwXD6TO43iubKS_wBfwN6U5RL5gvVRIu8of9beSS01rORk_WNOjcWg1O7pz8gJku6BPPa4KH6J2PeuZIoo28ZCg9LSN0Y8h5U5G7xqg2-UOEKpbwWAg/s1600/IMG_5142.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJnDCjgX9pNLqu3fa2I1spizfj2DwXD6TO43iubKS_wBfwN6U5RL5gvVRIu8of9beSS01rORk_WNOjcWg1O7pz8gJku6BPPa4KH6J2PeuZIoo28ZCg9LSN0Y8h5U5G7xqg2-UOEKpbwWAg/s640/IMG_5142.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjE2z1C8aWfib7-cZFpNyvAKuIs2Z7Q-nxfJkTmv4spi7gJXkXpM0vGK61HZj2ggBvZYN840XhR3IcOXXBhhFWRMIxuHO4ETqP8c5mqs4kywSQvxoEdhGpjBVZUNvDuivMIJZGgHcEDF0Ij/s1600/IMG_5143.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjE2z1C8aWfib7-cZFpNyvAKuIs2Z7Q-nxfJkTmv4spi7gJXkXpM0vGK61HZj2ggBvZYN840XhR3IcOXXBhhFWRMIxuHO4ETqP8c5mqs4kywSQvxoEdhGpjBVZUNvDuivMIJZGgHcEDF0Ij/s640/IMG_5143.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEioc9ZQ5GJaRyfkTh_mHxX25fOtrFDqnz-kiHm7ZlNX1oBgid7vX5EuWXu2g3ksz0rJtGdvk-g2TbUpqDjq7eovsxhVgocGG1OXghcTxv-u7RLa5XgDoKsy_IfnH1RydG5DluVQcWjqz0LJ/s1600/IMG_5149.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEioc9ZQ5GJaRyfkTh_mHxX25fOtrFDqnz-kiHm7ZlNX1oBgid7vX5EuWXu2g3ksz0rJtGdvk-g2TbUpqDjq7eovsxhVgocGG1OXghcTxv-u7RLa5XgDoKsy_IfnH1RydG5DluVQcWjqz0LJ/s640/IMG_5149.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgV-uJoTtRfiBwQEchtOm-ESgfO44s0XnN3RGdOQc8BkKwJClQ07mzeRpzTG2IAxEDgEEDG-RoJwxdGZU4-fGOKbM8sQPZPUBo8Yc_tfCWHXMJdrxEnO59dgcpZFcXdPJJFS1hLQETQMZq/s1600/IMG_5150.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgV-uJoTtRfiBwQEchtOm-ESgfO44s0XnN3RGdOQc8BkKwJClQ07mzeRpzTG2IAxEDgEEDG-RoJwxdGZU4-fGOKbM8sQPZPUBo8Yc_tfCWHXMJdrxEnO59dgcpZFcXdPJJFS1hLQETQMZq/s640/IMG_5150.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhD_Bv8_DuqNKFogM_vre_e62RhoKN3hIn_Q02nJVmZmUokvXXrQH6KA2JzSdNXVIw_YKudJyw_ybpljV2r8HjpiIHOE3eKz3u6tqnL643rZPRiuuUG0UF_IEKVNInhwzFFD818x8PEb3qM/s1600/IMG_5157.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhD_Bv8_DuqNKFogM_vre_e62RhoKN3hIn_Q02nJVmZmUokvXXrQH6KA2JzSdNXVIw_YKudJyw_ybpljV2r8HjpiIHOE3eKz3u6tqnL643rZPRiuuUG0UF_IEKVNInhwzFFD818x8PEb3qM/s640/IMG_5157.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJHU39Rif7zEPvyKKhItRKOO44aweITdC6gCP2ZvMPTATf9idnFBqcdCwRFaSeOFvzjHICh8vCEpq0ztU2fAM0Mold0xGs-5OVOzuTF4prnKiLJ7BUlzn87XhLmv36beor7QwVeS0u80-3/s1600/IMG_5161.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJHU39Rif7zEPvyKKhItRKOO44aweITdC6gCP2ZvMPTATf9idnFBqcdCwRFaSeOFvzjHICh8vCEpq0ztU2fAM0Mold0xGs-5OVOzuTF4prnKiLJ7BUlzn87XhLmv36beor7QwVeS0u80-3/s640/IMG_5161.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhM3Yjcd2TntTmoBnCSrU_E6M6i5YO3JClh0VlgZvGGXP870o1bPATDX-LwUtfq_EJXyNa2HksL_L2PvudVb52FTDFuUFBZvpksxVp7juWdMbErQw1it0SA2JXFLS6FHtDaSZiA8h0_H5kg/s1600/IMG_0625.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><br /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-57349320017801039152013-10-20T11:10:00.001-07:002015-11-30T09:46:56.116-08:00La cumpărături prin inegalabilul complex Europa<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<i>@toate drepturile rezervate</i><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpogDxOTYoat-izroPAjZ7NbwZaV2W6d8k1BrkarCAHvsaDekOIrM5eTqCOadp3kgWs0Mq8XvmVJnZ6A-tTYBT_yK33Cpq7g7wQSi2Y9oacdtw7HhIWhFM6PMP7BgmTE7Gdmwl2HC-Spq6/s1600/IMG_4956.JPG" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="355" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpogDxOTYoat-izroPAjZ7NbwZaV2W6d8k1BrkarCAHvsaDekOIrM5eTqCOadp3kgWs0Mq8XvmVJnZ6A-tTYBT_yK33Cpq7g7wQSi2Y9oacdtw7HhIWhFM6PMP7BgmTE7Gdmwl2HC-Spq6/s640/IMG_4956.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3XHWGuJnz6k3xnT6Yzr17lrbtSiwOu1KlbXIYt41fEBNwPd9ZxmzVJHBkZHBFfA96GqFmxHdnbXfWKenoQ4ad2_eSbO7yFC6K3gLXjDRAI317WlP-uaKW6xcAp5MkX_X0x85D5_2jjij2/s1600/IMG_4958.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3XHWGuJnz6k3xnT6Yzr17lrbtSiwOu1KlbXIYt41fEBNwPd9ZxmzVJHBkZHBFfA96GqFmxHdnbXfWKenoQ4ad2_eSbO7yFC6K3gLXjDRAI317WlP-uaKW6xcAp5MkX_X0x85D5_2jjij2/s640/IMG_4958.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCVQY81lo3y-gZyOCDcJyzhKj8AGImbGOGqyZasgtSB0eLfBybTuWpFyRd2R_pnihl5FN6GcW_g7rmGAPw1R9HaSRtJNnXjkRdVg6hf0rfsrND2Vdd01HIfe1KWUKQrO75ogwg05RsQAyi/s1600/IMG_4961.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCVQY81lo3y-gZyOCDcJyzhKj8AGImbGOGqyZasgtSB0eLfBybTuWpFyRd2R_pnihl5FN6GcW_g7rmGAPw1R9HaSRtJNnXjkRdVg6hf0rfsrND2Vdd01HIfe1KWUKQrO75ogwg05RsQAyi/s640/IMG_4961.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8ZZWX90eTD9CyZURb00g9GhnBVrpTtGDTU_FDCZaW5UlJXwSvIY5lfzqwRYl3JnxRpcW2bht2yyHqbSPFwQ7g2w7iki2tebtbNY-yaABF6fQMNu16RQLhk5G0gVOn1HkcEwYqeu7oHQNr/s1600/IMG_4963.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8ZZWX90eTD9CyZURb00g9GhnBVrpTtGDTU_FDCZaW5UlJXwSvIY5lfzqwRYl3JnxRpcW2bht2yyHqbSPFwQ7g2w7iki2tebtbNY-yaABF6fQMNu16RQLhk5G0gVOn1HkcEwYqeu7oHQNr/s640/IMG_4963.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTa_t36EHYiI0mVykvtr3NGhLn4xFnOoJWLIM0Jax5qtPumYobr5-1XACv8tPdQFyh0kl_5nA82Y4PkTd3xcNWWUcPED4BiHvRunFTaYvYOcWWp6HAkXLCOow8q4TyoLC8jNCLCT8wHEar/s1600/IMG_4964.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTa_t36EHYiI0mVykvtr3NGhLn4xFnOoJWLIM0Jax5qtPumYobr5-1XACv8tPdQFyh0kl_5nA82Y4PkTd3xcNWWUcPED4BiHvRunFTaYvYOcWWp6HAkXLCOow8q4TyoLC8jNCLCT8wHEar/s640/IMG_4964.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhu0VxLvGhai5W_YGDFZkow_33a_QHmKNVt-IONZuOTxzuCg9G0DgmHa_BZpYd1PAg8dJQ7gqoNYA-pSKg_WkIpNtQyAwAIOdgyIBkVCcCOGWzRMo7m8hNtiQqcPvLD-Q-aAbF0_8r8tAvp/s1600/IMG_4965.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhu0VxLvGhai5W_YGDFZkow_33a_QHmKNVt-IONZuOTxzuCg9G0DgmHa_BZpYd1PAg8dJQ7gqoNYA-pSKg_WkIpNtQyAwAIOdgyIBkVCcCOGWzRMo7m8hNtiQqcPvLD-Q-aAbF0_8r8tAvp/s640/IMG_4965.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilq-qo0N5l8bFDETY7TX2tacR3rNhbA-3AsNoXm_yFH8Ci-7Tg0n7XaNq0iuOM_Apc8Z7r8-dcGRI3r330gXREZ9M4VGV6abSkezpFd53bGoDOtRDhcb-VCtGHPTBiev1rcQQPfQx0UIxK/s1600/IMG_4966.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilq-qo0N5l8bFDETY7TX2tacR3rNhbA-3AsNoXm_yFH8Ci-7Tg0n7XaNq0iuOM_Apc8Z7r8-dcGRI3r330gXREZ9M4VGV6abSkezpFd53bGoDOtRDhcb-VCtGHPTBiev1rcQQPfQx0UIxK/s640/IMG_4966.JPG" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2XAkrwGelbWPjj7h9XRTu7SgLBBbjw8-eJnJzmDIJ_UUx5Na0ATr1LPu9dB74xaK7CCQYBXHLNQ3kQNzWXEn0YT7f7AlC_iRq2SUfTDqqW6KVL9I8oHdQIAq-zFB0Ora56q3hDF6c8mam/s1600/IMG_4968.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2XAkrwGelbWPjj7h9XRTu7SgLBBbjw8-eJnJzmDIJ_UUx5Na0ATr1LPu9dB74xaK7CCQYBXHLNQ3kQNzWXEn0YT7f7AlC_iRq2SUfTDqqW6KVL9I8oHdQIAq-zFB0Ora56q3hDF6c8mam/s640/IMG_4968.JPG" width="358" /></a></div>
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-29242225020205835352013-10-03T04:28:00.005-07:002013-10-03T04:28:46.847-07:00O poveste dintre blocuriBucuresti, 8 septembrie 2013. Ma plimb prin balta Vacaresti, cu inca 2 prieteni; suntem cu bicicletele. Celor 2 nu prea le convine ca am coborat cu bicla prin stufaris, se tem ca vor face pana. Ceea ce se si intampla, mai tarziu. La un moment dat, ii las in urma si o iau inainte cu bicla; apoi fac stanga pe un drumeag care se deschide din drumul asa zis ”principal”. Merg eu ce merg, prin stufaris, liniste totala, soare, detasare de oras, cand aud niste latraturi fioroase de caini. In cateva secunde apar si cainii, care dau sa ma inconjoare. Intre timp, imi cazuse si lantul la bicicleta. Nu intrasem decat de jumatate de minut pe acel drumeag, dar deja ma simteam ca si cum intrasem in alta lume. Si chiar asa era. Mi se face cam teama, recunosc, dar incerc sa vorbesc cu cainii si ma gandesc sa ma apar cu bicla, la o adica.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidjPJyyJlFTpSDX2mQrNKdFTscjEbl6XQk392EsbWTlaHiTeS5TUFLlLji5086iEr4f15LfjHzM1wcYz_DK8ec32LOEuvWCGPRgq-oyH-M76t5hJpDSHlWcyQPNDdl0IRG8sZIBVBOFTo2/s1600/1234425_205310809642782_1975268425_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="223" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidjPJyyJlFTpSDX2mQrNKdFTscjEbl6XQk392EsbWTlaHiTeS5TUFLlLji5086iEr4f15LfjHzM1wcYz_DK8ec32LOEuvWCGPRgq-oyH-M76t5hJpDSHlWcyQPNDdl0IRG8sZIBVBOFTo2/s400/1234425_205310809642782_1975268425_n.jpg" width="400" /></a></div>
Apoi apare un nene, pe care il recunosc intr-o secunda dintr-un film despre balta Vacaresti pe care il vazusem pe youtube: Gica pescarul, care aspira sa devina ”ranger” (cuvintele lui) intr-un viitor frumos, cand balta va deveni ”delta urbana”. Gica alunga cainii, mai bine zis ii calmeaza, si ma invita in lumea lui. Eu deja simteam ca intrasem in alta lume, dar acum aveam sa intru si mai adanc in ea – una dintre nenumaratele realitati urbane paralele, cu care ne intersectam de cele mai multe ori accidental. Ii cunosc familia, compusa dintr-o serie de copii si tineri de toate varstele, care locuiesc in baraci improvizate si isi pregatesc tacticos o saramura de peste (pescuit din balta). Ma simt de parca am alunecat printr-o gaura de vierme inapoi in timp cu 200 de ani, in Bucurestiul periferic, in care satrele de tigani locuiau pe fostele gropi de gunoi ale orasului (ex: actualul parc Tineretului) si in tot soiul de alte locuri tip no-man-land. Multi dintre copiii lui Gica au ochii mari, expresivi si luminosi. Cu totii locuiesc pe balta de ani buni, afirmand ca Primaria le demoleaza regulat baracile.<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWzNA2I_6GjC1DWbj2r_gHPainCQ5mKTLObRSrIAcO0Y2wSdVFUk8-U-SIQUgoo5Ee7yi6orlinXIA8h34hSfwRYf7YqF8sBxBCFd2-LaEwQKM6sJVGtP7_OBk-zwWs5lQ47g6Pm3iiRPp/s1600/558316_205310806309449_1376130809_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="356" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWzNA2I_6GjC1DWbj2r_gHPainCQ5mKTLObRSrIAcO0Y2wSdVFUk8-U-SIQUgoo5Ee7yi6orlinXIA8h34hSfwRYf7YqF8sBxBCFd2-LaEwQKM6sJVGtP7_OBk-zwWs5lQ47g6Pm3iiRPp/s640/558316_205310806309449_1376130809_n.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKMPoG1Nu9wIAEgFaFmh8EQoJYuyoKFG2wh1aZU459qmr9QkY686kK8bpb0WeTu68WJZ_HQGmWa8_L1FGArr2yJ3rsI8CRN1ifSYkHNVazT3n5QnNGG3cQ4uPzmhTqxJ1YK0ZVmZVoQ0DC/s1600/1381268_205310839642779_483407105_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="223" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKMPoG1Nu9wIAEgFaFmh8EQoJYuyoKFG2wh1aZU459qmr9QkY686kK8bpb0WeTu68WJZ_HQGmWa8_L1FGArr2yJ3rsI8CRN1ifSYkHNVazT3n5QnNGG3cQ4uPzmhTqxJ1YK0ZVmZVoQ0DC/s400/1381268_205310839642779_483407105_n.jpg" width="400" /></a> Intre timp, uit cu totul de cei 2 prieteni ramasi undeva
inapoi in timp si spatiu. Pana cand primesc un sms ca unul dintre ei a
facut pana la bicicleta si ca ma asteapta sa apar de unde am disparut,
ca sa iesim de pe balta. Gica vine cu mine sa ii cunoasca si sa ii
salute. Mai stam la o tacla, facem schimb de numere de telefon (da, avea
un mobil). Mentinem legatura pe durata ultimelor saptamani. Pe 3 dintre
baietii lui ii cooptam la antrenamentele de fotbal organizate
saptamanal de <a href="http://www.asociatiasegment.ro/" target="_blank"><b>Asociatia SEGMENT</b></a>
pentru copii defavorizati. Pentru ei, asta reprezinta o mare bucurie si
o iesire din spatiul lor cotidian, aflat in mijlocul unei balti. Si
posibilitatea de a interactiona cu alti copii. In rest, ce sa mai
zic...stati pe aproape, pregatim in curand niste actiuni de sprijinire
pentru acesti oameni. Ar fi minunat ca balta sa se transforme in
”delta”, fie si numai ca ei sa obtina o viata mai buna, iar Gica sa isi
vada visul cu ochii, acela de a deveni ranger urban...<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBAgyggrkKf9tCVSeUZaI7t8tz5uNBb2J2tc6ljZ9iFmakemV4tKOETRsoDyDfV_zZFdb96hst8BasUWaLn7VPM0Lf2ufylHw-_x1M1zyPB5A3pGXe_7UcK10UepLS-hVyjZU5GxCC543C/s1600/1382028_205310789642784_185641304_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="356" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBAgyggrkKf9tCVSeUZaI7t8tz5uNBb2J2tc6ljZ9iFmakemV4tKOETRsoDyDfV_zZFdb96hst8BasUWaLn7VPM0Lf2ufylHw-_x1M1zyPB5A3pGXe_7UcK10UepLS-hVyjZU5GxCC543C/s640/1382028_205310789642784_185641304_n.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVKQlFSmvunuqkk39l3vv9dLtsHYQtNHPcyo6-KPI45BSfQQNgOq402sKbdCs57B4ZO4JdMBWINJWgzWhWDH5LA60hvbBMIMtESiTiTCu3ev8LoV2jOAFV5O0Ju7dnQigXv3dZqfHc74yh/s1600/1234300_205310796309450_331803245_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVKQlFSmvunuqkk39l3vv9dLtsHYQtNHPcyo6-KPI45BSfQQNgOq402sKbdCs57B4ZO4JdMBWINJWgzWhWDH5LA60hvbBMIMtESiTiTCu3ev8LoV2jOAFV5O0Ju7dnQigXv3dZqfHc74yh/s640/1234300_205310796309450_331803245_n.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<i>Sursa de apa potabila pe balta Vacaresti</i>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8947012149354681207.post-24169848979276612642013-09-26T11:41:00.003-07:002013-09-26T11:42:28.898-07:00SPAŢIUL PUBLIC - UN SPAŢIU CARE ÎŢI APARŢINE!”Spaţiul public - un spaţiu care îţi aparţine” reprezintă un capitol
pe care l-am scris în <a href="http://issuu.com/marius_huza/docs/ghidul_de_educatie_urbana" target="_blank"><b>Ghidul de educație urbană</b></a> lansat în 2011 şi care abordează diverse aspecte şi problematici legate de spaţiul public,
traduse pe înţelesul adolescenţilor şi tinerilor! Printre temele abordate în acest capitol
se numără: street art, arta publică, intervenţii urbane, mişcări
sociale urbane, sporturi urbane, probleme ale spațiilor publice
contemporane (supravegherea, privatizarea etc). Lectură plăcută!<br />
<br />
<b>PDFul poate fi citit şi descărcat aici:</b><br />
<b><a href="http://asociatia-komunitas.ro/images/resurse/06_Spatiul%20public.pdf" target="_blank"><b>http://asociatia-komunitas.ro/images/resurse/06_Spatiul%20public.pdf</b></a></b><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhA3tekaxRJWePA6TM200aCfBcMDAIuhgzCaMHvVGKRcm_I1Ay4aFWR7hirgzjQKNXEa4LyK8gawiUvlHb85oWQa241zbHainry7tgMlbf_FfJorShnDF91TqnIYrE7tR_5OeJjA2MouQ_r/s1600/changement.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhA3tekaxRJWePA6TM200aCfBcMDAIuhgzCaMHvVGKRcm_I1Ay4aFWR7hirgzjQKNXEa4LyK8gawiUvlHb85oWQa241zbHainry7tgMlbf_FfJorShnDF91TqnIYrE7tR_5OeJjA2MouQ_r/s400/changement.jpg" width="387" /></a></div>
<b><b> </b> </b>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08606415591404692236noreply@blogger.com0